Lucruri pe care am jurat ca nu le vom face ca parinti

Atunci cand nu aveam copii, eram cei mai mari cunoscatori. Ne uitam la alti parinti sau copii, vedeam situatii diferite si spuneam ca nu...noi nu vom face niciodata asta, sau copilul nostru niciodata nu va ajunge in halul asta. Dar iata cum lucrurile se schimba, anii trec si sa zicem ca devenim mai intelepti. Adica recunoastem ca am gresit, ca lucrurile stau cu totul altfel atunci cand ai proprii copii si ca sunt momente cand tu, marele critic al altor parinti, esti coplesit si depasit de anumite situatii. Pe scurt, treci peste tot ce ai gandit sau ti-ai jurat ca nu vei face ca parinte, ca doar esti un simplu om, si e normal sa mai si gresesti.
Iata ce ne juram ca nu vom face ca parinti...inainte de a sti cu ce se mananca aceasta meserie:

Cateva lucruri pe care nu le apreciam inainte de a avea copii

Copiii mei sunt viata mea, ii iubesc asa cum nu credeam ca se poate iubi, si ma topesc cu totul atunci cand Ana imi spune "te iubesc, mami" sau cand Rares se uita fix in ochii mei cand e la san. Dar sunt si momente in care ma apuca disperarea, cand sunt coplesita, obosita si cand mi-as dori sa merg macar la pipi fara sa ma grabesc, sau fara fi'mea care ma urmareste tot timpul.
Ma gandesc apoi ca toate astea se vor termina, ca toate trec si ca-mi va fi dor de zilele aglomerate si poate chiar ma voi plictisi fara ele. Intre timp insa, haideti sa ne amintim de cateva lucruri carora le ducem lipsa dupa ce am devenit parinti, lucruri care s-au schimbat enorm si pe care nu le-am apreciat cum se cuvine la momentul cand le aveam:

Sarcina si barbatii

Pai da, exact despre asta e vorba: despre faptul ca si barbatii sunt insarcinati odata cu partenerele lor. E greu de crezut, stiu asta...dar daca nu traiam o astfel de experienta, nu povesteam.
Ca aproape toate femeile care au o sarcina in evolutie, am avut cateva simptome specifice si anume: stare de greata, foame, pofte, somn, dorinta de ceva dulce si multe fructe. In afara de greata care a trecut foarte repede, cu restul am ramas si acum si probabil ca se vor acutiza pe viitor.
Ideea este ca ii povesteam lui Stefan ca am citit undeva ca si barbatul poate avea aceste semne, si bineinteles ca orice doctor, a eliminat posibilitatea din start si a zis ca sunt prostii si sa nu mai citesc tot ce scrie pe net. Ei bine...acum este sustinatorul acestei ipoteze pentru ca a trait s-o simta si p'asta.
Mi-a fost rau, i-a fost si lui, a dormit in acelasi timp cu mine, a avut pofte, a fost nervos cand am fost eu, a mancat mai mult si am fost lenesi impreuna. Si nu a fost o coincidenta, a fost si este o rezonanta afectiva. Faptul ca noi comunicam si dincolo de granitele trupului, ca sufletele noastre rezoneaza, nu este doar o intamplare si nu suntem noi singurii care simtim asta.
Medicina alopata refuza aceasta ipoteza pentru ca stiintific nu are o baza, nu se poate demonstra dar iata ca viitori tatici sunt pusi in fata faptului implinit si oricat ar vrea sa refuze gandul acesta, simptomele nu le dau pace.
Omul meu a zis ca e oribila starea, ca nu-i place greata, ca se simte foarte rau si asta am vazut si eu. Cu timpul poate ca o sa-i treaca sau poate ca se va agrava...ramane de vazut.
Sincer acum, doamnelor, parca ma simt putin "razbunata" ca nu sunt singura care sufera in aceasta perioada, ca doar nu l-am conceput singura pe "bebe".