Pentru ca putem

Vreau sa va captez putin atentia. Va scriu pe scurt, nu vreau sa va plictisesc.
Acum 3 ani, cand fetita mea avea aproape 1 an, eram in spital cu ea, la Marie Curie(Budimex). Am stat acolo o saptamana. Ne-am internat, ne-am tratat, ne-am externat si am plecat acasa fericiti. Si nu am stiut ca in urma noastra am lasat la un etaj mai sus, niste copii uitati de lume si poate chiar de viata.
La cateva saptamani de cand am ajuns acasa, printr-o intamplare nefericita s-a internat o prietena acolo cu copilul, dar la etajul 7. Aici incepe povestea.
La acest etaj sunt "cazati" copiii abandonati de parinti pentru ca s-au nascut bolnavi. Sunt copii care nu stiu sa mearga pentru ca nu pot sau pentru ca nu are cine sa-i indrume si sa-i tina de manuta. Nu coboara din patut, nu sunt scosi afara, pentru ca personalul e putin si nu e timp pentru asta.
Am aflat de ei de la prietena mea. Si asa am aflat ca au nevoie de multe lucruri.