Planteaza multumirea noastra

Cei care ne cunosc mai bine, stiu ca reciclam tot ce se poate...sticla, cutii de bere, hartie...cred ca suntem printre singurii nebuni care consumam benzina in cautarea unor recipiente speciale de reciclat selectiv. Asta pana s-a gandit primarul sectorului 4 sa monteze mai multe. Acum nu mai facem un ocol de kilometri, stim exact care ne e tinta.
In urma cu cateva saptamani, am hotarat sa renuntam la toate facturile care ne veneau prin posta, pentru ca oricum le aruncam...deci ce rost are? Oricum avem conturi pe siturile care ne intereseaza si platim totul virtual, asa ca am considerat ca e o alegere buna.

Bucuria noastra, sau mai bine zis multumirea noastra a venit atunci cand am primit un feedback de la unul dintre furnizorii nostri, atat de necesar dar si atat de blamat la noi in zona...Enel. Am primit un plic ieri. realizat din hartie reciclata, care continea un cartonas. Cartonasul il bagi in apa si apoi il acoperi cu pamant si...intr-o saptamana apar niste floricele.
Sincer ne-am bucurat, pentru ca noi chiar credem in reciclare, in responsabilizarea noastra si a copiilor nostri, in conservarea naturii pe cat mai mult posibil.
Asa ca, dupa ce am sunat de nenumarate ori ca sa anuntam intreruperi de energie electrica, ne-am certat, am si injurat cand stateam 20 de ore fara curent in luna decembrie, a reusit Enelul sa ne aduca un zambet pe fata, si ceva mai multa multumire. Acum, sa nu-mi aminteasca nimeni de multumirea asta din suflet data viitoare cand o sa stam pe intuneric, ca nu garantez pentru mine :))
In concluzie, ziua de ieri a fost una satisfacatoare pentru niste persoane ca noi, care umbla cu portbagajul de la masina plin cu materiale reciclabile.
Cand vor iesi floricelele, o sa vi le aratam, sa fie si ele vedete :))

Ce lucruri nu trebuie sa spui unui viitor tatic

Daca ati citit titlul, nu mai trebuie sa va explic nimic. Pentru ca am tot scris despre mame, a venit si randul taticilor...la cerere.
Asa ca, iata cateva lucruri pe care sa nu le spuneti unui viitor tatic, inspirate din experienta noastra, dar sunt sigura ca vi se vor potrivi si voua cateva puncte:

1. Sigur e al tau?
Intrebarea asta, trebuie sa recunoastem ca de obicei se pune in gluma, si doar de catre prietenii apropiati. Totusi, daca stiti ca aveti in fata voastra un viitor tatic ceva mai sensibil, ca sa nu va stricati in vreun fel relatia, mai bine va abtineti.

2. Dupa ce se naste copilul, pa pa viata sexuala!
Pai cam asa si este :) cel putin in prima luna si jumatate dupa nasterea copilului, dar tinand cont ca oricum in ultima perioada a sarcinii, sexul este spre zero sau in unele familii chiar deloc, nu e indicat sa mai puneti si voi sare pe rana. Nu uitati ca va vine randul :)

3. Stii ca dupa nastere, sotia ta il va iubi mai mult pe copil decat pe tine?
Ceea ce nu stiu cei care pun problema in felul asta, este ca iubirea difera, nu se micsoreaza peste noapte. Adica este normal ca o mama sa-si iubeasca enorm copiii, dar nu are nicio legatura cu iubirea pentru sotul ei. Aceasta nu se schimba, chiar poate deveni mai puternica.

4. Sigur esti pregatit sa fii tata?
Tata nu devii peste noapte, este o chestie pe care o inveti, cu care trebuie sa te obisnuiesti si pe care o simti. Daca pui intrebarea asta inainte de sarcina, stim cu totii care e raspunsul: niciodata nu esti pregatit. Dupa, nu mai are rost, asa ca abtine-te.

5. Esti sigur ca o sa ai bani sa intretii o familie?
Esti sigur ca e treaba ta? fiecare familie isi ia singura deciziile, si atata timp cat nu ti-a cerut tie bani de pampers, mai bine iti vezi de treaba. Viitorii parinti isi cunosc cel mai bine limitele.

6. Stii ca va trebui sa-ti cumperi pusca ( pentru viitorii tati de fete)?!
Asta e o afirmatie facuta tot in gluma, dar nu stiu cum sa zic, imi lasa asa un sentiment ciudat de fiecare data cand o auzeam. Mai intai sa-l lasam pe tatic sa-si vada fetita, sa o creasca, sa o iubeasca, sa o educe si vedem mai tarziu daca va fi cazul :)

Asa ca, daca esti prieten sau doar cunostinta cu un viitor tata, te sfatuiesc sa-l feliciti, sa-l incurajezi si sa-ti tii glumele si parerile pentru tine.

20 de lucruri pe care sa nu le spui unei proaspete mamici

Cu totii avem prin preajma proaspete mamici. Le-am vazut poate de la inceputul sarcinii, le cunoastem parcursul, ne-am dat cu parerea, unii mai dragut, altii mai putin, au nascut si acum au minunatii de bebelusi acasa. Daca ati inteles din postul trecut ce nu ar trebui sa spuneti unei femei insarcinate, iata cateva lucruri pentru cei care nu se pot abtine si au mereu sfaturi si pareri despre si pentru proaspetele mamici.
Lista este inspirata din viata mea, din experienta de proaspata mamica de 2 ori, dar si din a altor mamici.

Cateva lucruri pe care sa nu le spui unei femei insarcinate

Oooo da...stiu ca e un subiect destul de sensibil, dar pentru ca am trecut de 2 ori prin asta, si n-am avut o burta tocmai micuta, ma simt indreptatita sa ating acest subiect. Asa ca sa-i dam drumul si astept completari.
1.Wow, ce burta mare ai....
Ce poti sa raspunzi? "de fapt mai am 2 luni pana nasc?" sau "merci ca m-ai facut sa ma simt ca o...(completati voi)?"
Inteleg de ce oamenii spun chestia asta, dar as prefera sa nu o spuna, mai ales ca se va mai mari si inca destul de mult in urmatoarele 2 luni.

Prima boala a copilariei

Da, Roseola Infantum sau Infantis sau Infantila sau, pe intelesul tuturor febra de 4 zile care apare la copilasii mici in special pana intr-un an.
Ne-am pricopsit cu aceasta boala de copilarie si haideti sa va spun, copiii mei parca sunt trasi la indigo. Adica Ana a facut aceasta boala pe cand avea doar 6 luni si 3 saptamani, iar Rares s-a pricopsit cu ea chiar acum, la 7 luni si 3 saptamani. Dar sa va spun in detaliu cum sta treaba cu aceasta boala, poate veti recunoaste vreodata simptomele la copiii vostri si sa stiti de la noi, care am patit-o deja si inca bine.
Se pare ca e o boala care se ia, cu perioada de incubatie intre 3 si 9 zile, nu stiu de unde a luat-o Rares, si care da initial febra mare direct...al meu pui a avut si 39,6 intr-o noapte. Starea generala a copilului va fi putin deteriorata, sa zicem ca nu va mai avea aceeasi vitalitate, pofta de mancare si va fi mai marait...in rest e cam la fel, rade, are chef de joaca. Noptile au fost mai grele, pentru ca se poate sa dea insomnii la copilasi si implicit si la mamici, nu cred ca am dormit 3 ore legat pe noapte si puiul mic s-a cam obisnuit cu somnul la san. Dupa fix 4 zile a incetat complet febra si i-au aparut niste bubite in spatele urechilor, ca o iritatie putin vizibila, bubite rozalii, dese si putin reliefate. Urmatoarea zi s-au intins pe gat, torace, burtica, spate si putin pe fata. Cand Ana a avut aceasta boala, a avut eruptie intensa si pe fata, deci depinde si de copil. In 2-3 zile ar trebui sa treaca si bubitele, dupa ce si-au facut de cap. De retinut este ca eruptia nu da  discomfort, adica pe copil nu-l mananca pielea ca la varicela, deci nu se da copilul cu mixtura mentolata sau alte creme. Singurele medicamente pe care i le-am dat au fost Ibalginul si Novocalminul pentru febra mare.
Cam asta e boala, cea mai usoara dintre toate bolile copilariei, singura pe care au facut-o copiii mei pana acum si probabil prima dintr-un lung sir.

Pentru mame

Stiu ca nu ti-a fost usor, stiu ca poate ai avut nopti sau zile in care ai plans odata cu copilul tau, stiu ca au fost momente in care nu stiai in ce directie s-o iei, poate ai fost in depresie sau doar obosita, poate aveai nevoie de ajutor, de somn, de o vorba buna, stiu ca a fost greu....si va mai fi. Dar stiu si ca atunci cand ajungeai la capatul puterilor, copilul tau iti zambea, sau gangurea, sau poate iti spunea pentru prima oara "mama", sau te prindea de un deget si il tinea strans, sau iti spunea simplu "te iubesc, mami"- si aceasta imagine, aceste trairi iti dadeau forta sa mergi mai departe, sa te lupti cu tot si toate, sa razbati peste o noapte nedormita, sau doua, si s-o iei de la capat cu o forta nebaniuta, o  forta  atat de mult cunoscuta de o mama.
Tuturor acestor femei care gasesc mereu drumul potrivit, celor care gasesc mereu raspunsul acolo unde altii nici nu stiu ca exista o intrebare, acelor mame care stiu ca ne defineste felul in care ne crestem si educam copiii, le spun din suflet LA MULTI ANI, sa fiti sanatoase, intelepte, curajoase si la fel de frumoase!

A trecut mult timp...

Atat de mult ca nu-mi vine sa cred. De fapt exagerez, pentru ca timpul a trecut la fel pentru toti, doar ca pentru noi a venit cu atatea intamplari, noutati si trairi inedite, ca nu stiu de unde sa incep.
Treaba sta cam asa: la inceput am fost noi 2, apoi in vara lui 2009 a venit pe lume Ana, si peste inca 2 ani a aterizat si Rares. Si pentru ca nu era de ajuns, ne-am trezit intr-o seara pe terasa si cu un cutu mic cat o pisica, asa ca acum ne prezentam cat mai bine, suntem 2 mari, 2 mici + un caine, care e de fapt catelusa si am numit-o Hera.
Bun, acum ca ne-am facut cunoscuta echipa completa, sper sa am si timp sa postez cate ceva, mai ales ca de cand cu noua postura de mama si sotie cu vechime, am acumulat muuulte cunostinte si m-am lovit de cateva chestii care merita mentionate. O sa incerc sa le pun intr-o ordine in postarile viitoare.

1+1=3

De mult, de foarte mult timp n-am mai scris nimic. Poate si pentru ca de ceva timp gandesc altfel, visez altfel si nu mai traiesc doar pentru mine. Totul s-a schimbat...
Noi doi nu mai suntem doar noi. Invatam sa gandim pentru 3 si incercam sa ne planificam dorintele altfel.
Nu prea am cum sa spun in cuvinte (stiu ca pare cliseu) ce simte o femeie cand isi da seama ca o sa aiba un copil, ca viata parintilor acelui nou personaj se va schimba total, nu prea stiu cum sa explic ce simti cand bebeul tau misca pentru prima data si apoi cand te loveste cu adevarat...sau cand tati pune ureche la burtica si burtica il loveste...sau cand ne jucam cu copilasul dand bobarnace burticii care raspunde...Si cand afara sunt nori sau ploua, bebe se strange intr-o parte a burticii si doarme pana iese soarele...ca apoi sa se zbata zglobiu ca sa stie mami ca asa ii place, ca iubeste soarele, miscarea si caldura.
Si cand incepe copilul tau sa creasca in pantecul tau si esti din ce in ce mai constienta de noua viata pe care o porti, incepi sa te gandesti inevitabil la parintii tai si la mama in special....Si trebuie sa recunosc ca imi dau lacrimile si acum constientizez cel mai bine cate sacrificii au facut acesti oameni pentru noi, copiii lor, adica sora mea si cu mine...cat au muncit pentru o casa, pentru ca noi sa avem tot ce ne trebuie, cum au trait doar pentru noi si nu au fost in niciun concediu ...si cate si cate...si as vrea sa pot sa-i rasplatesc insutit pentru tot si sper sa am cum, sa am timp si resurse. Si mai sper sa am un copil care sa stie la un moment dat sa-si aprecieze parintii si sa nu aiba vreodata impresia ca totul i se cuvine...
Parintii mei sunt singurii oameni sfinti pe care eu ii recunosc...si asa vor ramane pentru mine