Va rog sa nu va speriati de o postare atat de lunga. Presimt ca o sa ma suportati pana la final si va multumesc pentru asta.
Am terminat liceul acum 15 ani. La vremea respectiva, viata mea nici nu incepuse cu adevarat, cunosteam doar greutatile din familia mea, prea putin a celorlalti, si chiar daca empatizam cu anumite situatii, nu ma afectau pe termen lung sau mai bine zis, nu ma impresionau in asa masura incat sa-mi dea peste cap intreaga existenta, pentru ca aveam acea doza marita de optimism si speranta, pe care este normal sa o aiba tinerii la acea varsta. Mai tarziu am invatat ca oamenii simpli pot muta muntii.
Am fost o clasa de fete care mai de care mai ghiduse. Nu va voi plictisi cu povesti de liceu, va voi spune doar ca daca cineva din clasa noastra merita sa fie fericita si sa aiba o viata linistita, aceea era fondatoarea Asociatiei Topolino, Simona. Si totusi nu a fost chiar asa...viata nu a menajat-o, nu a fost o poveste doar cu zane, cu toate ca ea e o zana. Este o zana pentru copilul ei si o zana pentru multi copii care nu au avut norocul sa aiba o familie si care traiesc in centre de plasament,o zana pentru copiii care provin din familii nevoiase, o zana pentru copiii din sectia de neonatologie-terapie intensiva si o zana pentru alti copii internati prin spitalele de copii si care au cateodata nevoie doar de o mangaiere pentru a adormi, sau de o vorba buna.
Topolino este conceptul ei, ideea ei si poate chiar al doilea copil. Topolino este o asociatie nonprofit, care exista doar datorita donatiilor, voluntarilor si redirectionarii a 2% din impozitul pe venit.
M-am alaturat cauzei Topolino de cateva luni si am cunoscut alti oameni frumosi. L-am cunoscut pe Topolino, pustiul Simonei si cel caruia i se datoreaza in mare parte atata implicare si miscare de forte.
Am vazut o sufragerie plina cu cadouri pentru copiii din centrul de plasament, plina cu scutece pentru bebelusi, cu detergenti, sapun, asternuturi, dezinfectanti pentru spital, jocuri, jucarii si multa iubire. Balconul era plin cu hainute, landouri, scaune de masina si alte jucarii. Nimic nu e posibil fara donatii, fara ajutorul altor oameni. Cand a fost nevoie de ceva pentru vreun copilas, a fost mobilizare totala intre volumtari si pana la urma se gaseau cele necesare.
Am citit lista cu dorintele copiilor din centrul de plasament, scrisorile pentru Mos Craciun...va spun ca am fost impresionata...pe langa haine de iarna si cizme calduroase, isi doreau si gel de dus...
Pentru 2018, Topolino vrea sa continue, sa ajute, sa bucure, sa iubeasca si sa primeasca iubire.
Dar, asa cum va spuneam, nimic nu se poate fara ajutorul altor OAMENI. Topolino vrea sa aduca alinare, bucurie si putina liniste pe chipurile copiilor, dar are nevoie de suport.
Puteti sa sustineti aceasta cauza directionand 2% din impozitul pe venit, facand donatii, strangand hainute pentru copii, incaltaminte buna, jucarii functionale, chiar si carti...
Cu totii putem fi voluntari, orice implicare e o binecuvantare, zambetele copiilor sunt rasplata si pentru sufletul vostru, dar si pentru Topolino.
Puteti urmari activitatea Topolino pe facebook, acolo veti vedea toate minunile pe care le face si puteti accesa si site-ul.
Va multumesc!
In noul an, fiti Topolino!!
Bravo pentru initiativa !
RăspundețiȘtergere