luni, 17 februarie 2014

Din viata asta

Traim vremuri grele. Asta mi-a venit in cap acum cand m-am apucat sa scriu. Tot felul de nenorociri se intampla, le auzim si vedem toata ziua in presa. Aceasta presa, care pe langa intamplarile cotidiene, scrie si tot felul de bazaconii.
Suntem oameni normali si cred ca asa sunt si cei care ne citesc. Avem problemele noastre si bucurii ca toti ceilalti si poate din aceasta cauza ne supara sau mai bine zis ne provoaca niste sentimente de dezgust ceea ce citim, comparand informatiile primite cu realitatea de zi cu zi  a oamenilor de rand.
Haideti sa si explic, pentru ca e cazul:

miercuri, 25 septembrie 2013

Operatie polipi si amigdale la copii

Se zice ca e bine sa lasi copilul in pace, sa nu-l operezi daca sufera de amigdalita sau polipi pentru ca se va reface singur sau si mai bine, il vindeci prin metode naturiste. Nu contest aceste lucruri. Sunt sigura ca multi s-au vindecat fara interventie chirurgicala si ca acum sunt sanatosi.
Eu sunt exemplul clar ca am reusit sa trec de aceasta afectiune care mi-a umbrit copilaria. Cat timp am fost copil, periodic mi se umflau amigdalele si ma durea ingrozitor gatul. Faceam febra, starea mea era clar deteriorata si nu ma prea puteam juca. Mama ma doftoricea sa zicem naturist: imi punea cartofi rasi cu otet la gat si imi punea o caciula gen scafandru pe cap. Ma ajuta asta? Nu prea. Toata copilaria am suferit si mereu mama ma lua in brate si ma alinta "bolnavioara lu' mama"...
Cand am crescut si am ajuns la scoala, nu mi-a trecut...pana intr-o zi. La un moment dat, fiind deja maricica, era neplacut sa stau acasa in loc sa merg la scoala, asa ca mama a apelat la o metoda contestata acum, dar eficienta atunci. In plina durere si cu amigdalele inflamate, m-a pus sa fac gargara cu gaz. Mai mult am inghitit decat am scuipat, dar minune....nu am mai stiut din acea zi ce inseamna durerea de gat.
Am sperat ca puii mei nu vor avea aceasta problema....si totusi.

marți, 24 septembrie 2013

Ziua de curatenie 2013

Ca in fiecare an, sustinem eforturile celor din echipa Let's Do It, si va anuntam ca pe 28 septembrie avem zi de curatenie.
Pentru cei interesati, accesati acest link  http://www.letsdoitromania.ro/ghid-2013, veti gasi aici tot ceea ce va intereseaza.
Daca totusi nu aveti cum sa va inscrieti ca voluntar din diferite motive, n-ar fi rau sa va faceti putin timp pentru o curatenie prin apropierea locuintei voastre...cu siguranta veti avea ceva treaba.
Mult succes echipei LDI, voluntarilor si tuturor oamenilor responsabili care stiu sa stranga o hartie de pe jos, chiar daca nu ei au aruncat-o acolo.



luni, 23 septembrie 2013

M-am intors

Poate ca a fost bine ca nu am avut laptop...s-au intamplat si se intampla in continuare niste mizerii greu de comentat.
A trebuit sa moara un copil mancat de caini, ca sa se trezeasca asa-zisii "iubitori de animale" si sa ii adopte cu istericale, plansete si multa morala de oameni milosi. Niste ipocriti. Majoritatea n-au avut niciodata un animal in curte, dar au hranit zeci in fata casei, ca doar nu sunt prosti sa-si asume responsabilitati. Pana acum unde ati fost? daca sunteti asa de milosi, pana acum ati fost cumva criogenati si vi s-a dat drumul acum din congelator? Unde a fost iubirea voastra pentru animale? Sau v-ati descoperit subit aceasta mila crestineasca? Mi-e sila de voi.
Au aparut si niste asa-zise vedete sa pupe cainii in bot si sa le ia partea, niste mosi libidinosi si niste babe neregulate care sa tina lectii despre moralitate, iubire, mila, responsabilitate, religie.
Am vazut o idioata care plangea in fata Parlamentului si care vroia cainii in continuare pe strada, zicand ca ea are acasa 20 de caini....cati sa mai ia acasa ca sa ne potolim noi? As intreba-o pe aceasta fata-mare trecuta de 40, cati oameni trebuie sa mai moara ca sa se trezeasca ea din adormire si istericale?

marți, 6 august 2013

Tort cu iaurt

Sau Cheesecake cu iaurt. Eu l-am folosit in weekend pe post de tort.
Weekendul trecut ne-am sarbatorit copiii. Sunt nascuti la distanta de aproape o luna, asa ca petrecerea este comuna, acum cand sunt micuti. Mai tarziu vor hotara singuri. A fost multa lume, prietenii lor mici si prietenii nostri mari. Si pentru ca anul acesta am vrut ceva putin mai altfel, nu am mai stat la bucatarie decat pentru a prepara torturile. Pentru mancare, am apelat la o firma de catering si bine am facut.
Dar acum sa va povestesc despre tort. Anul trecut am mancat pentru prima data acest desert, facut de o prietena. Mi-am amintit de el cu cateva zile inainte de petrecere si am hotarat sa imi incerc si eu norocul cu el, dar si abilitatile. Mi se parea complicat, cand de fapt e cel mai simplu de realizat si printre cele mai delicioase si racoritoare torturi pe care le-am mancat pana acum. Eu am facut 2 torturi, dar va dau ingredientele doar pentru unul singur....deci:

sâmbătă, 27 iulie 2013

Iron Maiden

A fost...l-am asteptat toata vara si a trecut prea repede. Ce pot sa spun despre ei este ca inca sunt intr-o mare forma, n-am fost dezamagiti, au facut show. Dar...parca tot concertul din 2008 a fost mai spectaculos, sau poate ca mi-a ramas o amintire mai frumoasa pentru ca a fost primul concert Iron Maiden la care am luat parte.
Acum sa incep cu criticile. Nu cred ca veti vedea pe cineva care a fost la concert si care sa fi fost multumit de organizare. Din nou, aceeasi bataie de joc tipic romaneasca, de care ne-am saturat pana peste cap. Am avut noroc ca nu am fost atat de multi ca la alte concerte, si n-am stat la coada sa intram...am venit si tarziu, era 20:30 deja, deci nu stiu ce a fost inainte. Nu stiu cum se ajungea la zonele silver sau golden, probabil dand din coate, pentru ca de intrat am intrat toti prin acelasi loc, daca aveai bilet in fata, trebuia sa te inghesui, sa treci de alte filtre, nu stiu...doar pot sa ghicesc. Oricum, de intrat au intrat toti prin acelasi loc.
Sa vorbim despre caldura...sau nu, sa vorbim despre setea care apare inevitabil cu caldura, cu atmosfera, cu muzica. La 20:30 nu te puteai apropia de standurile cu bere, era coada prea mare, de fapt haos, nu stiai care e coada sau cozile. La 21:30, dupa inceperea concertului, s-a mai degajat putin, dar tot a stat Stefan 15 minute pentru ceva de baut. Tot haos. Daca vroiai o apa simpla, sa nu credeti ca era mai bine, nu avea cum, pentru ca se vindea tot acolo unde se vindea si berea...deci fara sanse. Jetonul a fost tot 7 lei, dar am inteles ca de data asta nu se putea returna daca nu il foloseai. Deci daca ati ramas cu jetoane dupa acest concert, sa stiti ca aveti cum sa le mai folositi, puteti sa deblocati carucioarele de cumparaturi din supermarketuri....cam scumpa deblocarea, dar dupa mai multe folosiri, se amortizeaza (asta ca sa mai si glumim).
Am vrut sa cumparam tricouri, speram sa gasim ceva original, nu rahaturile Fruit de nu stiu ce...n-am gasit. Oricum, exagerat de scumpe...130 de lei tricoul si 250 hanoracul. Scuze, dar daca esti intreg la cap iti gasesti la jumatate de pret si la calitate superioara pe site-urile specializate.
Concertul a fost oricum pe placul nostru, la inceput insa, sonorizarea a fost cam proasta, dar dupa vreo 3 melodii s-au redresat. A fost si eterna confuzie a tarilor...suntem fani iron Maiden, dar nu pot sa fiu ipocrita si sa ma prefac ca nu s-a intamplat. Dupa confuzie si dupa reglementarea ei, solistul a repetat numele Bucurestiului destul de des, ca sa se scuze, probabil. Am trecut peste, asta e, nu sunt ei primii.
Atmosfera a fost ok, totusi nu mai animata decat in 2008...fanii au fost mai putini acum si cred ca si pretul biletului a facut diferenta, cel mai ieftin a fost 170 ron.
In concluzie, noi ne-am distrat, a fost o seara minunata, am cantat, am aclamat si sa zicem ca pentru 2 ore, am fost "rock turbat".

miercuri, 10 iulie 2013

Pentru ca putem

Vreau sa va captez putin atentia. Va scriu pe scurt, nu vreau sa va plictisesc.
Acum 3 ani, cand fetita mea avea aproape 1 an, eram in spital cu ea, la Marie Curie(Budimex). Am stat acolo o saptamana. Ne-am internat, ne-am tratat, ne-am externat si am plecat acasa fericiti. Si nu am stiut ca in urma noastra am lasat la un etaj mai sus, niste copii uitati de lume si poate chiar de viata.
La cateva saptamani de cand am ajuns acasa, printr-o intamplare nefericita s-a internat o prietena acolo cu copilul, dar la etajul 7. Aici incepe povestea.
La acest etaj sunt "cazati" copiii abandonati de parinti pentru ca s-au nascut bolnavi. Sunt copii care nu stiu sa mearga pentru ca nu pot sau pentru ca nu are cine sa-i indrume si sa-i tina de manuta. Nu coboara din patut, nu sunt scosi afara, pentru ca personalul e putin si nu e timp pentru asta.
Am aflat de ei de la prietena mea. Si asa am aflat ca au nevoie de multe lucruri.

luni, 8 iulie 2013

Gradina mea mica

V-am mai spus...am o gradina de legume de fix 5 metri patrati. Nu se compara cu gradina Simonei sau a Brandusei, dar de la ele ma inspir si mai fur idei. Florile au fost plantate de-a lungul gardului, in gradini improvizate...asta e, cand curtea nu e prea generoasa.

Craitele sunt preferatele mele si de anul acesta si ale sotului meu, mai ales pentru miros.
 Este primul an in care am pus Dalii in curte. Nu stiam la ce sa ma astept si ele au crescut mai mult decat credem.. Aceasta este inalta cam de 70 de cm dar urmatoarea e aproape cat gardul. Mi-a eclipsat total trandafirul din spate.