marți, 23 octombrie 2012

Planse de colorat cu Sportacus

Ne uitam la desene...cu Sportacus. si fi'mea a venit cu ideea sa coloram si noi ceva, ca poate n-am mai colorat de mult. Am cautat si iata ce am gasit:




luni, 22 octombrie 2012

Vaccinurile de la GlaxoSmithKlein, in cabinetele medicilor de familie

Astazi i-am facut lui Rares vaccinul impotriva rubeolei, rujeolei si oreionului, ROR-ul. Adica Priorix de la GlaxoSmithKlein. Toate vaccinurile copiilor mei au fost facute cu doze de la GSK. Si n-au fost ieftine deloc.
De fiecare data cand am cautat aceste vaccinuri prin farmacii, n-am intampinat probleme foarte mari, le gaseam de obicei la Sensi Blu. Azi am cautat Priorixul in toate farmaciile posibile si nimic....gol total, nu mai este pe nicaieri. Singurul gasit cu greu a  fost Priorix Tetra, dar nu ma ajuta cu nimic.

Planse de colorat de Halloween

Se apropie 31 octombrie, deci marea sarbatoare americaneasca Halloween...Cum noi nu ne dam in vant dupa sarbatorile imprumutate, singurul lucru interesant pe care il putem face impreuna cu copiii,  este sa desenam ceva cu tematica. Oricum fi'mea se bucura de orice desen, mai ales de cele cu vrajitoare...cat despre vampiri...hmmm, abia ne-am intors de la Bran :))

 

vineri, 19 octombrie 2012

joi, 18 octombrie 2012

Clatite fara ou

Ieri am avut pofta de clatite, adica toata familia a votat pentru....si problema... nu aveam nici macar un ou in casa. Am cautat imediat o reteta de clatite fara ou pe google si va spun sincer ca nu am gasit. Adica, am cautat clatite fara ou, am gasit automat doar clatite de post, dar eu nu voiam de post, pentru ca intentionam sa folosesc mult lapte. Si am cautat, si am cautat si degeaba. Asa ca a trebuit sa improvizez, nu ca ar fi foarte greu, dar iata reteta aici, reteta care s-a dovedit a fi excelenta:

luni, 15 octombrie 2012

Dependenta de iubire

De cand ne nastem pana plecam din aceasta lume, suntem dependenti de iubire...de iubirea cuiva, oricum. Si mai mereu de a altcuiva.
Dupa ce ne nastem si chiar dinainte, ne iubesc parintii, pentru ca asa e normal, natural, pentru ca ei ne-au facut. Suntem dependenti de iubirea mamei, ca doar ea ne hraneste la san, ea ne schimba scutecul si are grija sa ne fie mereu bine. Pe tata il iubim pentu ca ne ocroteste si are grija sa nu ne lipseasca prea multe, plus ca atunci cand mama e prea obosita sau are alta treaba, el ne ingrijeste, se joaca cu noi si ne face toate poftele. Cand crestem mari, ne iubesc, dar cu imaginea copilariei. Cu deosebirea ca nu mai e nevoie sa ne stearga mereu la fund.

Melancolie de toamna

A venit toamna si au inceput melancoliile. Cand eram mai tanara, asociam toamna cu perioada despartirilor...intr-un fel avea sens. Dar asta a fost acum mult timp. Astazi nu mai are aceeasi insemnatate, dar sentimentul acela mi-a ramas in suflet.  Intr-adevar a ramas anotimpul despartirilor altfel, de noi cei vechi, de soare, de vara, de trecut, de acest an.
Ma uit acum la copiii mei si-mi dau seama ca toamna e un anotimp frumos pentru ca suntem impreuna, suntem sanatosi, suntem o familie. Cu bune, cu rele, cu trecut, prezent si viitor, suntem noi. Si ne facem planuri deja pentru sarbatori...si scrisori pentru Mos Craciun...Ce repede a trecut anul acesta, ce mult au crescut copiii.
Offf melancolie!

joi, 27 septembrie 2012

Intarcatul copilului - experienta pentru mame

                     Gata, Rares a trecut de 1 an si 2 luni si ne-am hotarat sa incetez alaptarea, e adevarat ca mai puteam sa-i dau fara probleme, dar din anumite motive, saptamana asta a fost momentul potrivit.
                     Am dat o cautare pe prietenul google ca de fiecare data, ca sa vad care sunt sfaturile pentru mame, ce sa faca cu laptele, cum sa-l faca sa se retraga, si...am gasit multe pareri avizate sau mai putin despre cum sa-i faci copilului despartirea de san mai usoara. Pentru mame, am gasit ceva sfaturi doar pe forumuri, cateva povesti din experientele altor mamici.
                    Exista o singura modalitate prin care laptele se retrage fara batai de cap, si anume daca ramane mama insarcinata. Asa am patit eu cand am intarcat-o pe Ana. Eram insarcinata din nou si mi-a fost foarte usor, adica azi nu i-am mai dat san, vreo 2 zile m-am muls cate putin si asa a disparut laptele fara dureri sau batai de cap. Acum insa e mult mai complicat. Am mai zis-o, cu ambii copii am avut lapte cat sa hranesc inca 3 pe langa ai mei, pot sa zic ca am fost norocoasa. Nu mi-a lipsit laptele si a fost un adevarat ajutor din toate punctele de vedere. Dar vine un moment cand si lucrurile bune ajung la final. Ei bine, finalul acesta este ceva mai dificil decat cel de acum 2 ani, de la fi'mea.