miercuri, 30 ianuarie 2013

30

Cand eram tanara, foarte tanara, nu ma vedem in viitor mai departe de 22 de ani. Nu stiu de ce...aveam un blocaj. Probabil ca nu vroiam sa accept ca timpul trece si responsabilitatile cresc o data cu el.  Dupa ce am trecut de 22, nu am mai avut aceasta problema.

Se zice ca omul cat traieste trebuie sa faca o casa, sa planteze un copac si sa faca un copil. Si cum le-am bifat pe toate, unele chiar de doua ori, ce se intampla mai departe? S-a terminat viata?

Nu am avut niciodata problema pragului anilor prin care am trecut. Nu mi-a pasat...

Cand am implinit 20 de ani m-a sunat sor'mea si mi-a zis: La multi ani! cum te simti acum, ca te apropii de 30?

Cand intalneam oameni care aveau 30 de ani ma gandeam: wow...ce mari sunt, chiar batrani ...nici n-as avea ce sa vorbesc cu ei. Viata mi-a aratat insa ca si o pustoaica de 19 ani poate da lectii unora de 30.

Ideea e ca acum, la 30, ma simt mai tanara decat ma simteam la 20, mai frumoasa, mai plina de viata si cu adevarat mai inteleapta. Si trebuie sa le multumesc tuturor celor care m-au ajutat sa simt asta ...tuturor celor pe care i-am cunoscut putin, mult...cei care fara sa vrea au lasat niste urme in sufletul meu...mi-i amintesc pe toti, chiar daca poate ei pe mine nu...

Vor fi atat de multe lucruri noi, atatia oameni, atatea intamplari, experiente, atata viata...

Abia ii astept pe urmatorii 30...


4 comentarii:

  1. La multi ani... Eu am 2 ani (ok, aproape 3!!!!) de cand am trecut de prag, si la fel am zis si eu la 30... sunt MAI ca oricand :) enjoy your day, your year, your life !!!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bravo Ionela.
    Felicitari! si la multi, multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc, va pup si va imbratisez

    RăspundețiȘtergere