Istanbul

Pregatiti-va, pentru ca va fi o postare lunga. O sa gasiti aici sfaturi de calatorie, impresii si recomandari.
Din nou va spun(exact ca in postarea despre Thassos) ca nu veti face pana in Istanbul 8-9 ore, pentru ca factorul surpriza este mereu acolo....In Bulgaria am pierdut o ora printr-o padure cu ceata si cand ne-am apropiat de Istanbul a inceput aglomeratia si haosul...

Deci drumul este lung. Este mai mult decat necesar un sistem GPS. Alimentati cand plecati de acasa sau alimentati imediat cum ajungeti in Bulgaria. Benzina e mai ieftina, undeva peste 5 ron. Nu uitati de vigneta in Bulgaria. Pentru Turcia, nu uitati pasapoartele, si daca nu mergeti cu masina personala, va trebuie imputernicire de la notar ca sa puteti trece, asta daca in masina nu merge cu voi chiar proprietarul masinii. Neaparat sa aveti asigurare la masina, pentru ca turcii va vor cere dovada. Tot in Turcia, va trebui sa platiti autostrada. Nu va panicati, nu cautati ghisee pe autostrada. De cand intrati pe autostrada, sunteti inregistrati si aveti la dispozitie 7 zile sa platiti. Aceasta taxa se numeste HGS, costul minim este de 35 de lire si se plateste la orice posta care la ei se numeste PTT.

Pentru ca putem

Vreau sa va captez putin atentia. Va scriu pe scurt, nu vreau sa va plictisesc.
Acum 3 ani, cand fetita mea avea aproape 1 an, eram in spital cu ea, la Marie Curie(Budimex). Am stat acolo o saptamana. Ne-am internat, ne-am tratat, ne-am externat si am plecat acasa fericiti. Si nu am stiut ca in urma noastra am lasat la un etaj mai sus, niste copii uitati de lume si poate chiar de viata.
La cateva saptamani de cand am ajuns acasa, printr-o intamplare nefericita s-a internat o prietena acolo cu copilul, dar la etajul 7. Aici incepe povestea.
La acest etaj sunt "cazati" copiii abandonati de parinti pentru ca s-au nascut bolnavi. Sunt copii care nu stiu sa mearga pentru ca nu pot sau pentru ca nu are cine sa-i indrume si sa-i tina de manuta. Nu coboara din patut, nu sunt scosi afara, pentru ca personalul e putin si nu e timp pentru asta.
Am aflat de ei de la prietena mea. Si asa am aflat ca au nevoie de multe lucruri.

Gradina mea mica

V-am mai spus...am o gradina de legume de fix 5 metri patrati. Nu se compara cu gradina Simonei sau a Brandusei, dar de la ele ma inspir si mai fur idei. Florile au fost plantate de-a lungul gardului, in gradini improvizate...asta e, cand curtea nu e prea generoasa.

Craitele sunt preferatele mele si de anul acesta si ale sotului meu, mai ales pentru miros.

 Este primul an in care am pus Dalii in curte. Nu stiam la ce sa ma astept si ele au crescut mai mult decat credem.. Aceasta este inalta cam de 70 de cm dar urmatoarea e aproape cat gardul. Mi-a eclipsat total trandafirul din spate.

Evolutie dieta...ep 5

N-am mai scris nimic despre regimul meu de ceva vreme. Ultima data cand scriam despre asta aveam 59,5 parca. Am continuat...nu la fel de strict ca in primele saptamani, am mancat de toate in limitele pe care mi le-am impus.
Am fost 6 zile la mare unde am facut excese. Adica am mancat si seara, am baut si ceva bere si am mancat si desertul TOT. Dar am mancat mancare gatita si desert facut in casa, am baut apa NU sucuri, n-am mancat decat o inghetata in 6 zile si am renuntat la gustarile dintre mese. Asa mi-am mentinut greutatea pe timpul mini-vacantei la mare.
Cand am plecat la mare aveam exact 57,9 kg si la fel am si astazi.
Deci regula de baza este moderatia. Totul trebuie consumat cu masura.
Mai am o tinta dar nu o voi dezvalui acum, ci atunci cand voi ajunge la ea sau macar voi fi in apropiere.

Circul Foamei

Va aduceti aminte de planurile marete pe care tovarasul le avea cu populatia oraselor? Va aduceti aminte de acele cladiri cupole imense construite strategic la intersectiile mari din Capitala, cate una in fiecare sector, care semanau exact cu cupolele de circ?
Ei bine, pentru cei care sunt mai tineri si nu stiu, ele se numeau neoficial Circurile Foamei, si ar fi fost un mod ideal de a tine populatia sub control, un fel de "va mai dau 100 de lei". Numele oficial era însă de Complex Agroalimentar. Aici trebuiau să funcționeze piete publice și o imensă sala de mese, un fel de supermarket imaginat de conducătorii regimului socialist pentru a centraliza distribuția de alimente, intr-o perioada in care alimentele lipseau aproape in intregime, pentru ca tot ce se producea, era exportat, pentru ca Romania sa-si plateasca datoriile externe.

Nu dati banii pe prostii....

Poate ca va intrebati: ce e cu poza asta? Sau mai bine, ce e in neregula cu poza asta?
Nu e nimic deosebit, cu exceptia faptului ca acestea sunt jucariile preferate ale copiilor nostri. Si nu, nu duc lipsa de jucarii. Doar ca atunci cand in raza lor vizuala intra si aceste obiecte nesemnificative pentru noi, copiii lasa orice papusa, masinuta sau minunatie, si se concentreaza doar pe ele. Daca incerci sa le sustragi de la fata locului, declansezi siroaie de lacrimi si urlete disperate.
Fi'mea iubeste capsatorul stricat, carligul si palnia. Restul, sunt preferatele flacaului.
Dar sa le luam pe rand -doar cateva:

De Primavara ?!

Normal ca a venit primavara...in calendar. Inca nu ne-am revenit parca dupa iarna, dar se pare ca natura nu are prea multe probleme cu asta. Ea isi vede de drum. Se vede ca plantele sunt aici cu mult inaintea noastra si ca s-au adaptat cu mai multa usurinta. Nu stiu care vor fi consecintele pe termen lung, dar acum ma bucur de o raza de soare in suflet, cand le privesc:

Jurnal de mamica la dieta

Despre ce e vorba....acum un an, ma laudam ca tin regim. Am tinut. De un an de zile nu mai mananc dupa ora 18 nimic, sucuri din comert nu am mai baut, si de la dulciurile cumparate am incercat sa ma abtin. Am slabit 10 kg. Cand m-am apucat de regim, Rares avea 8 luni si eu 73 de kg. Cele mai multe kilograme le-am pierdut in primele 2 luni, pana cand organismul s-a obisnuit cu regimul si am stagnat. Nu m-am lasat si am continuat. In octombrie aveam aproape 62 de kilograme. Dar de acolo am inceput sa cresc. De ce, daca tot m-am chinuit atat? Pentru ca m-am culcat pe-o ureche. Am continuat sa nu mananc seara, nu am baut sucuri cumparate, dar am facut multe dulciuri in casa si am mai mancat si din comert. Plus ca au trecut sarbatorile de iarna si peste mine, ca peste toata lumea. Nu am tinut cont cat mananc, doar ca nu am mancat dupa ora 18.

A trecut ?!

Uraaaa...am vazut ceva soare...(ca sa stiu despre ce vorbesc peste ceva timp: in ultimele zile a nins si a fost frig)
Florile au rezistat, azi le-am scos capacele de criza si sunt ok, chiar au evoluat...le-a placut la caldurica.
Astept caldura si primavara...si sa treaca raceala copiilor, ca a fost iarna afara, a fost si la noi in casa, cu febra 40. Si ca tot am amintit, am tot citit pe net niste postari ale unor mame care cred ca au habar de toate si de tot si care spuneau ca febra e prietenul copiilor nostri...la febra 40 la copii, tuse, muci si stare generala clar alterata, ce tratament "minune" recomandati, ca sa ma luminez si eu si sa fiu "inteleapta" alta data? (scuze, dar ma abtin de mult si n-am mai rezistat, asta e)

Am nevoie...

de un sfat. Am un loc in micuta mea curte, unde nu e soare niciodata. Acolo e amplasata si fosa, care e din beton. Peste fosa din beton e un strat destul de gros de pamant, dar din cauza ca apa nu are unde sa se scurga, pamantul e mereu umed...sau mai corect spus, daca fac o gaura, dupa vreo 20-30 de cm, dau de apa. Deci am un colt mereu cu umbra, umezeala, apa multa si nu pot sa pun plante care isi fac radacini adanci, pentru ca nu au unde sa se duca in pamant, fiind beton. Maximum de soare pe care locul asta il primeste, este exact cat se vede in poze.
Am nevoie de niste sfaturi. Ce pot sa pun, ce plante?
Am incercat cu crizanteme toamna, dar nu ies toate de la an la an. Nu am avut mult noroc cu ele.

Lalelele  nu au iesit, probabil au mucegait de la atata umezeala.
Am o planta in centru, cea din poza, pe care am pus-o acolo asta toamna doar pentru ca mi-a dat-o mama, ea neavand loc in curtea ei. A trecut de iarna, dar nu stiu in ce stadiu e, sau daca o sa evolueze, neavand soare.
Ma gandesc sa pun galbenele pentru ca stiu ca nu sunt pretentioase....sau pun altceva, dar am nevoie de voi.





Astept sfaturi, sugestii, orice...coltul asta ma deprima.

Pentru Doamne

Da, a venit 8 Martie.
Mamele azi nu duc copiii la gradi sau la scoala, nu fac de mancare, nici curatenie, nu spala, nu calca, nici macar nu hranesc catelul. Azi mamele stau in pat pana tarziu, beau cafeaua facuta de sot, copiii se spala singuri pe dinti si ii pregatesc micul dejun.
Azi mami merge la shopping...singura, la salon, la cafenea. Toti soferii ii zambesc si ii dau prioritate. Seara se intalneste cu fetele in oras. Aceleasi prietene care ca si ea, astazi au fost rasfatate de toata lumea. Se distreaza pana tarziu si apoi pleaca spre casa. Acolo normal ca le asteapta sotul proaspat ras, parfumat si ferchezuit. Stiti ce urmeaza....
Ati ras sau ati zambit...sau ati zis "yeah right". Ma gandeam eu.
Totusi, daca nu v-ati binedispus citind, pentru ca stiu ca v-ati dat seama ca a fost un pamflet, simtiti-va libere sa o faceti acum.
La multi ani, Doamnelor!

Gradinita

Gradina mea de flori, trebuie sa va spun, inseamna flori ingradite sau partial ingradite de-a lungul si de-a latul curtii, pe langa gard. Deocamdata au rasarit putine, astept zile mai insorite ca sa apara mai multe si chiar sa infloreasca.

Incep cu cateva succese interioare: flori de piatra, patrunjel, marar, rosii, busuioc, cimbru timid si galbenele indraznete:

Aici va prezint 3 trandafiri, 2 paziti ca sa nu-i distruga Hera. Cel din mijloc, mutat anul trecut, nu ii dau multe sanse, sper sa ma insel:

6, 2, 1

Adica 6 ani, 2 copii si 1 caine.

Dupa acesti primi 6 ani,
We Still Rock

Primul Ghiocel

A venit primavara? Daca da, atunci eu sunt cea mai fericita...

De acum incepe munca prin gradina...dar ce munca placuta!

30

Cand eram tanara, foarte tanara, nu ma vedem in viitor mai departe de 22 de ani. Nu stiu de ce...aveam un blocaj. Probabil ca nu vroiam sa accept ca timpul trece si responsabilitatile cresc o data cu el.  Dupa ce am trecut de 22, nu am mai avut aceasta problema.

Se zice ca omul cat traieste trebuie sa faca o casa, sa planteze un copac si sa faca un copil. Si cum le-am bifat pe toate, unele chiar de doua ori, ce se intampla mai departe? S-a terminat viata?

Nu am avut niciodata problema pragului anilor prin care am trecut. Nu mi-a pasat...

Cand am implinit 20 de ani m-a sunat sor'mea si mi-a zis: La multi ani! cum te simti acum, ca te apropii de 30?

Cand intalneam oameni care aveau 30 de ani ma gandeam: wow...ce mari sunt, chiar batrani ...nici n-as avea ce sa vorbesc cu ei. Viata mi-a aratat insa ca si o pustoaica de 19 ani poate da lectii unora de 30.

Ideea e ca acum, la 30, ma simt mai tanara decat ma simteam la 20, mai frumoasa, mai plina de viata si cu adevarat mai inteleapta. Si trebuie sa le multumesc tuturor celor care m-au ajutat sa simt asta ...tuturor celor pe care i-am cunoscut putin, mult...cei care fara sa vrea au lasat niste urme in sufletul meu...mi-i amintesc pe toti, chiar daca poate ei pe mine nu...

Vor fi atat de multe lucruri noi, atatia oameni, atatea intamplari, experiente, atata viata...

Abia ii astept pe urmatorii 30...

De la TV

Ma uit la televizor ...si vad un reportaj despre valorile romanesti uitate. O reporterita intreaba tinerii de pe strada daca au auzit de Ion Lucian sau Liviu Ciulei...si vai! stupoare, acestia habar nu au, dar stiu de Dragusanca sau Zavoranca. Acest reportaj este prezentat ca o mare tragedie, tinerii romani sunt total marcati de nonvalori si nu mai au scapare, sunt de nerecuperat. O sa ajungem in iad cu totii.
Dragi televiziuni care criticati tineretul patriot si care prezentati asemenea reportaje jalnice, nu pot decat sa va spun atat: cine a promovat aceste personaje ca Dragusanca, Cruduta & Co? Cine prezinta fotbalistii ca mari zei pe pamant si dau stiri de 5 secunde despre handbal, baschet sau volei? Cine ne-a zapacit ani intregi cu scandaluri, certuri, impacari si despartiri in direct, cine invita zi de zi manelisti in emisiunile cu rating crescut? N-am mai vazut un Revelion de ani de zile fara manelisti, inculti si panarame.
Cine isi aminteste de valorile adevarate doar la moartea acestora, si atunci doar ca sa mai arunce cu noroi sau ca sa aiba audienta cu imaginile in exclusivitate de la inmormantari? Cine se hraneste, promoveaza si traieste din scandaluri? Vai din nou! Stupoare...televiziunile. Si atunci de unde atata tupeu si ipocrizie sa criticati tineretul debusolat, care are ca singure modele cele pe care le promovati cu nerusinare?
Poate ca ar trebui sa infiintati o noua televiziune, una pentru intelectuali...dar vai, intelectualii nu se uita la televizor...asa ca poate incepeti sa mai faceti si educatie culturala cu televiziunile voastre, si apoi sa criticati pe cei care schimba programul. Dar inainte, nu aveti niciun drept.

Pentru 2013

Anul acesta il pornesc mai greu, dar sper sa nu fiu lenesa pe tot parcursul lui.
Si pentru ca suntem la inceputul lui, vreau sa primiti urarile noastre cu bratele deschise, caci vi le daruim cu drag:
Anul acesta sa va aduca numai bucurii, si daca nu, sa aveti puterea sa treceti peste toate obstacolele. Sa fiti sanatosi, norocosi, iubiti si iubitori, sa fiti intelegatori, toleranti si  intelepti. Sa va aduca noul an tot ce n-ati avut pana acum, sa faceti doar lucruri care sa va bucure inima si sa va inconjurati doar de oamenii dragi sufletului vostru.
Si va mai doresc sa fiti buni si sa daruiti... chiar si un zambet...sa fiti Oameni...sa faceti ca 2013 sa fie un an al iubirii si al oamenilor.

LA MULTI ANI!

La Vot

- Ana, tu cu cine votezi?
- Cu voi, parintii mei!

Dependenta de iubire

De cand ne nastem pana plecam din aceasta lume, suntem dependenti de iubire...de iubirea cuiva, oricum. Si mai mereu de a altcuiva.
Dupa ce ne nastem si chiar dinainte, ne iubesc parintii, pentru ca asa e normal, natural, pentru ca ei ne-au facut. Suntem dependenti de iubirea mamei, ca doar ea ne hraneste la san, ea ne schimba scutecul si are grija sa ne fie mereu bine. Pe tata il iubim pentu ca ne ocroteste si are grija sa nu ne lipseasca prea multe, plus ca atunci cand mama e prea obosita sau are alta treaba, el ne ingrijeste, se joaca cu noi si ne face toate poftele. Cand crestem mari, ne iubesc, dar cu imaginea copilariei. Cu deosebirea ca nu mai e nevoie sa ne stearga mereu la fund.

Melancolie de toamna

A venit toamna si au inceput melancoliile. Cand eram mai tanara, asociam toamna cu perioada despartirilor...intr-un fel avea sens. Dar asta a fost acum mult timp. Astazi nu mai are aceeasi insemnatate, dar sentimentul acela mi-a ramas in suflet.  Intr-adevar a ramas anotimpul despartirilor altfel, de noi cei vechi, de soare, de vara, de trecut, de acest an.
Ma uit acum la copiii mei si-mi dau seama ca toamna e un anotimp frumos pentru ca suntem impreuna, suntem sanatosi, suntem o familie. Cu bune, cu rele, cu trecut, prezent si viitor, suntem noi. Si ne facem planuri deja pentru sarbatori...si scrisori pentru Mos Craciun...Ce repede a trecut anul acesta, ce mult au crescut copiii.
Offf melancolie!