Copilul meu dislexic

Nu stiu cati dintre voi cunosc termenul, nu mai zic si de ceea ce inseamna. Eu nu auzisem mare lucru pana acum cativa ani, despre asta. Citisem despre niste personalitati, actori, regizori, care au dislexie.

Cred ca asta a fost prima intalnire cu termenul si cu ceea ce reprezinta de fapt. Citisem ca aceasta dislexie te impiedica sa citesti corect un text...si cam atat.

Dar cat de multe alte lucruri implica, nu stiam. 

Rares e un copil de 9 ani. Acum cativa ani mi-am dat seama ca ceea ce il incurca si nu il lasa sa se dezvolte in acelasi ritm cu ceilalti copii, este dislexia. Multi mi-au spus ca nu are nimic, ca e prea mic, ca o sa recupereze. Medicii mi-au spus ca e bine copilul si ca la 4 ani jumate nu trebuie sa am asteptari foarte mari, nicidecum sa stie cifrele pana la 9. Dar eu stiam deja ca ceva nu e bine. Se intampla ceva si eu nu aveam diagnostic.

Primul semn: balbismul (bâlbâiala)

Totul a inceput de la primele cuvinte. Se balbaia cand incerca sa vorbeasca. Asta l-a descurajat sa o mai faca si a regresat...nu voia sa mai vorbeasca. Nu am dat importanta prea mare, stiind ca balbismul lui era ereditar si ca la ceilalti membri din familie, a trecut de la sine. Nu stiam atunci ca balbaiala e un semn de dislexie. 

Cu toate ca primul cuvant l-a spus la 8 luni (tata), a urmat o pauza. Celelalte cuvinte au urmat dupa 1 an, cuvinte simple ca mama, apa, papa. Propozitii nu putea compune, de fraze nu s-a pus problema pana foarte tarziu...si toate astea, pentru ca atunci cand incerca sa vorbeasca, o facea cu eforturi. Chiar si acum, cand vrea sa povesteasca ceva si nu ii iese din prima, se descurajeaza si spune "hmmm...lasa". 

Deci un prim semn ar putea fi balbaiala, atunci cand vorbim despre dislexie si discalculie, căci vom discuta si despre aceasta in postarile viitoare. 

Incep de astazi un nou capitol aici pe blog dar si pe facebook .

Octombrie este luna constientizarii dislexiei si acum e cel mai potrivit moment!

Vreau sa gasesc mai multi parinti ca noi, vreau sa citesc povestile voastre, sa ne sfatuim, sa schimbam pareri, sa ne indrumam si sa ne consolam.

Copilul meu e dislexic...si eu sunt mama lui!

Cifrele de la 1 la 10

Salutare!
Pentru ca stam in casa si ne plictisim, va prezint mai jos cateva fise pentru copilasi, potrivite pentru cei mai mititei, de gradinita sau de clasa 0. Noi am lucrat mult cu aceste fise, pentru ca baietelul nostru avea ceva blocaje cand venea vorba de cifre.
Se pot scoate la imprimanta si de acolo...curaj!
Sper sa va fie de folos!
Spor!

Literele mici de mana

Exact cum spune si titlul, aveti mai jos literele de mana pentru exersat acasa.
Se adreseaza copilasilor  de clasa 0, clasa 1, poate chiar si gradinita, cum considerati. Noi am folosit aceste litere, ne-au fost de ajutor, sper sa va fie si voua. Este tot alfabetul cu litere mici, dupa scriere copiii au posibilitatea sa si deseneze, ceea ce face aceste fise mai interesante si distractive. Se pot scoate la imprimanta... si apoi la treaba!
Spor!

Topolino-Asociatia Ta

Se spune ca atunci cand faci un bine, nu e potrivit sa te lauzi cu asta. Eu va spun ca exista momente cand binele trebie cunoscut, pentru ca binele atrage dupa sine alt bine.
Va rog sa nu va speriati de o postare atat de lunga. Presimt ca o sa ma suportati pana la final si va multumesc pentru asta.
Am terminat liceul acum 15 ani. La vremea respectiva, viata mea nici nu incepuse cu adevarat, cunosteam doar greutatile din familia mea, prea putin a celorlalti, si chiar daca empatizam cu anumite situatii, nu ma afectau pe termen lung sau mai bine zis, nu ma impresionau in asa masura incat sa-mi dea peste cap intreaga existenta, pentru ca aveam acea doza marita de optimism si speranta, pe care este normal sa o aiba tinerii la acea varsta. Mai tarziu am invatat ca oamenii simpli pot muta muntii.
Am fost o clasa de fete care mai de care mai ghiduse. Nu va voi plictisi cu povesti de liceu, va voi spune doar ca daca cineva din clasa noastra merita sa fie fericita si sa aiba o viata linistita, aceea era fondatoarea Asociatiei Topolino, Simona. Si totusi nu a fost chiar asa...viata nu a menajat-o, nu a fost o poveste doar cu zane, cu toate ca ea e o zana. Este o zana pentru copilul ei si o zana pentru multi copii care nu au avut norocul sa aiba o familie si care traiesc in centre de plasament,o zana pentru copiii care provin din familii nevoiase, o zana pentru copiii din sectia de neonatologie-terapie intensiva si o zana pentru alti copii internati prin spitalele de copii si care au cateodata nevoie doar de o mangaiere pentru a adormi, sau de o vorba buna.

Pentru ca putem

Vreau sa va captez putin atentia. Va scriu pe scurt, nu vreau sa va plictisesc.
Acum 3 ani, cand fetita mea avea aproape 1 an, eram in spital cu ea, la Marie Curie(Budimex). Am stat acolo o saptamana. Ne-am internat, ne-am tratat, ne-am externat si am plecat acasa fericiti. Si nu am stiut ca in urma noastra am lasat la un etaj mai sus, niste copii uitati de lume si poate chiar de viata.
La cateva saptamani de cand am ajuns acasa, printr-o intamplare nefericita s-a internat o prietena acolo cu copilul, dar la etajul 7. Aici incepe povestea.
La acest etaj sunt "cazati" copiii abandonati de parinti pentru ca s-au nascut bolnavi. Sunt copii care nu stiu sa mearga pentru ca nu pot sau pentru ca nu are cine sa-i indrume si sa-i tina de manuta. Nu coboara din patut, nu sunt scosi afara, pentru ca personalul e putin si nu e timp pentru asta.
Am aflat de ei de la prietena mea. Si asa am aflat ca au nevoie de multe lucruri.

Jurnal de mamica la dieta

Despre ce e vorba....acum un an, ma laudam ca tin regim. Am tinut. De un an de zile nu mai mananc dupa ora 18 nimic, sucuri din comert nu am mai baut, si de la dulciurile cumparate am incercat sa ma abtin. Am slabit 10 kg. Cand m-am apucat de regim, Rares avea 8 luni si eu 73 de kg. Cele mai multe kilograme le-am pierdut in primele 2 luni, pana cand organismul s-a obisnuit cu regimul si am stagnat. Nu m-am lasat si am continuat. In octombrie aveam aproape 62 de kilograme. Dar de acolo am inceput sa cresc. De ce, daca tot m-am chinuit atat? Pentru ca m-am culcat pe-o ureche. Am continuat sa nu mananc seara, nu am baut sucuri cumparate, dar am facut multe dulciuri in casa si am mai mancat si din comert. Plus ca au trecut sarbatorile de iarna si peste mine, ca peste toata lumea. Nu am tinut cont cat mananc, doar ca nu am mancat dupa ora 18.

Gasca lui Scooby Doo

Pentru ca am avut parte de o minivacanta de 1 Decembrie, am fost la Bran si bineinteles ca am fost si in centru, in bazar. Acolo, Ana a avut voie sa-si aleaga o singura jucarie, ca de obicei.
A pus imediat ochii pe setul cu figurine Scooby Doo, si asta a fost. Am facut o alegere foarte buna, pentru ca in ziua respectiva nici nu am mai stiut ca avem 2 copii. Ana a fost atat de cuminte si s-a jucat atat de frumos cu gasca lui Scooby Doo, incat uitam ca e in casa. Asa a fost si urmatoarea zi. La capitolul "cum sa impart jucariile cu fratele meu" a fost ceva mai dificil. Rares abia daca a atins jucariile ei, a fost un razboi total.
Despre calitate, nu am sa va zic decat atat : chinezarie pura, destul de rezistenta, oricum nu e pentru cei foarte pretentiosi, pentru ca are ceva defecte de vopsea, dar pe copii nu pare sa-i deranjeze.

Va recomand gasca lui Scooby Doo, sau mai corect zis, Ana v-o recomanda in totalitate.

Planse de colorat de Halloween

Se apropie 31 octombrie, deci marea sarbatoare americaneasca Halloween...Cum noi nu ne dam in vant dupa sarbatorile imprumutate, singurul lucru interesant pe care il putem face impreuna cu copiii,  este sa desenam ceva cu tematica. Oricum fi'mea se bucura de orice desen, mai ales de cele cu vrajitoare...cat despre vampiri...hmmm, abia ne-am intors de la Bran :))

 

Lucruri pe care am jurat ca nu le vom face ca parinti

Atunci cand nu aveam copii, eram cei mai mari cunoscatori. Ne uitam la alti parinti sau copii, vedeam situatii diferite si spuneam ca nu...noi nu vom face niciodata asta, sau copilul nostru niciodata nu va ajunge in halul asta. Dar iata cum lucrurile se schimba, anii trec si sa zicem ca devenim mai intelepti. Adica recunoastem ca am gresit, ca lucrurile stau cu totul altfel atunci cand ai proprii copii si ca sunt momente cand tu, marele critic al altor parinti, esti coplesit si depasit de anumite situatii. Pe scurt, treci peste tot ce ai gandit sau ti-ai jurat ca nu vei face ca parinte, ca doar esti un simplu om, si e normal sa mai si gresesti.
Iata ce ne juram ca nu vom face ca parinti...inainte de a sti cu ce se mananca aceasta meserie:

Carti pentru copii

                    De Craciun, Ana a primit o carte care a facut-o foarte fericita. Bineinteles ca m-a pus in fiecare zi sa-i citesc din ea, si acum stie primele strofe din fiecare poezioara. De Paste, i-am cumparat a doua carte de acelasi autor. Este vorba despre Animalele si Ferma, ambele de Tony Wolf.
                   Cartile au poze frumoase si redau sunetele facute de animalele prezentate. Poeziile si numele pe care traducatorii cartilor au gandit sa le dea animalelor, sunt de cele mai multe ori neinspirate, dar copiilor nu pare sa le pese. De exemplu, exista o gaina pe care o cheama Amorima...voi ati mai auzit asa ceva? Melcul e Mardare, balena Olimpiana, lupul si magarusul se numesc Calistrat, pentru ca au uitat ce nume au dat in prima carte si l-au repetat...nu mai zic de poze, in cartea cu animalele poza lupului coincide cu poza cainelui din cartea cu ferma...Ana a fost putin bulversata si nu mai stiam ce sa-i explic.             
                        Unele strofe din aceste carti au o exprimare greoaie, cuvintele folosite sunt de multe ori arhaice. Englezii la un moment dat l-au tradus pe Eminescu in asa fel incat metaforele de geniu sa fie cat de cat intelese. Aici nu era vorba de asa ceva...nu trebuia sa traduca nimeni vreun autor scortos si plin de figuri de stil. E vorba totusi despre niste poezioare pentru copii. Se putea mai bine.
                      Oricum, Ana e super incantata de aceste carti, o distreaza, a invatat poezioare si nume mai putin intalnite. Per ansamblu, aceste carti au din partea noastra o nota maricica. Le recomandam.
                     Si ca sa va exemplific putin, preferatele Anei sunt:

                     "Puisorul Natafleata
                      S-a nascut de dimineata
                      Din out si-a scos capsorul
                      Si apoi, incet, piciorul."

                      sau

                     "Zebra Ana are salbe
                      De dungi negre si dungi albe
                      Pe tot corpul ei frumos
                      Si pe chipu-i aratos."

                     Da, am uitat, copiii vostri s-ar putea sa-si regaseasca numele prin poezioarele cartilor de mai sus. Fi'mea e zebra, si pot sa spun ca am avut noroc.

Update: daca aveti copii agitati si mai mult decat curiosi, cartile acestea, desi cu coperti tari si pagini rezistente, se vor face praf la prima agresare mai puternica....lipiturile nu sunt la fel de rezistente si ai mei copii le-au facut praf pe amandoua.

Ce lucruri sa nu le spui copiilor tai

Trebuie sa recunosc ca atunci cand decid sa abordez un subiect, dau o cautare pe google ca sa vad unde si cine a mai scris despre subiect. Asta pentru ca nu vreau sa fiu penibila si sa ma prefac a fi o buna manuitoare a scriiturii. Normal ca asa am facut si acum si mirare - sau nu prea - toate articolele sunt copiate unul de la altul...probabil ca s-a gasit cineva la un moment dat sa traduca un articol, si restul au copiat ca la scoala. Macar daca schimbau ordinea sau o virgula. Asta asa, ca o paranteza...

                         De aproape 3 ani, de cand suntem parinti, incercam sa facem o treaba cat mai buna. Nu ne iese mereu, pentru ca nu ne-am nascut invatati, pregatiti sau scoliti pe undeva. Am facut greseli, am spus lucruri care nu erau tocmai potrivite sau am avut impresia ca e mic copilul si uita repede sau nu-l afecteaza. Gresit.

De ce ne dorim al doilea copil?

               Imi aduc aminte, ca fiind insarcinata cu Rares in ultimul trimestru, am mers la cumparaturi cu Ana. La iesirea din magazin, mi s-a facut pofta de gogosi si m-am dus sa iau...vanzatoarea de la chiosc imi spune zambind: cred ca e foarte cuminte fetita de aveti curaj sa il faceti si pe al doilea. Nu puteam sa stau si sa ii explic ca nu are nicio legatura cumintenia Anei sau mai bine zis lipsa ei, in decizia de a mai face un copilas. Dar care sunt oare motivele adevarate pentru care decidem sa o luam de la capat? M-am gandit putin inainte de a scrie acest post la motivele noastre, ce ne-a facut pe noi sa ne marim atat de repede familia, am mai intrebat, m-am documentat si acum va prezint o micuta lista:

Cum alegem numele copiilor nostri

                               

    In momentul in care luati decizia sa dati viata unui copil, pe langa grija pe care mama trebuie sa si-o acorde pe toata perioada sarcinii, controale, ecografii si analize, ca viitori parinti aveti de luat si o alta decizie la fel de importanta, decizie care va avea un mare impact pentru copilasul din burtica: numele sau. Tineti cont ca ceea ce voi veti hotari va avea o mare importanta pentru viitorul om, fie ca e baiat sau fata, numele il va purta pentru toata viata - in certificatul de nastere, in cartea de identitate, in catalogul de la scoala - si de aceea sunt convinsa ca unii parinti se simt usor stresati si au temerea ca nu vor alege numele perfect.
                                   Trebuie sa recunosc ca si noi am avut mari probleme in alegerea numelui pentru copiii nostri, mai ales la Ana , pentru ca eram bulversati, nedecisi si vroiam neaparat un nume romanesc traditional. Am avut totusi o baza, ne-am decis ca pe fata sa o cheme orice ar fi si Elena, si exact cu 2 zile inainte sa nasc ne-am decis la Ana-Elena. La baiat numele de baza a fost Andrei pentru ca ne-a placut, iar Rares a venit pur si simplu ca o idee si a ramas asa, decizia a fost luata.
                               
                                   Am tinut insa cont de anumite lucruri atunci cand am hotarat numele copiilor si va dau si voua cateva idei care poate va vor fi folositoare:

Cateva lucruri pe care nu le apreciam inainte de a avea copii

Copiii mei sunt viata mea, ii iubesc asa cum nu credeam ca se poate iubi, si ma topesc cu totul atunci cand Ana imi spune "te iubesc, mami" sau cand Rares se uita fix in ochii mei cand e la san. Dar sunt si momente in care ma apuca disperarea, cand sunt coplesita, obosita si cand mi-as dori sa merg macar la pipi fara sa ma grabesc, sau fara fi'mea care ma urmareste tot timpul.
Ma gandesc apoi ca toate astea se vor termina, ca toate trec si ca-mi va fi dor de zilele aglomerate si poate chiar ma voi plictisi fara ele. Intre timp insa, haideti sa ne amintim de cateva lucruri carora le ducem lipsa dupa ce am devenit parinti, lucruri care s-au schimbat enorm si pe care nu le-am apreciat cum se cuvine la momentul cand le aveam:

Superstitiile, sarcina si copiii

Majoritatea oamenilor ne ghidam in viata dupa niste reguli, respectam- e adevarat- de obicei doar ce ne convine, atata timp cat nu urmeaza o penalizare imediata. Fiecare avem limitele noastre, intelegem sa ne traim viata intr-un anumit fel, si nu prea ne place sa dam explicatii pentru asta.
Nu sunt o persoana superstitioasa, iubesc pisicile negre si ziua de 13 imi aduce noroc. Insa cand am ramas insarcinata prima data, ceva s-a schimbat. Poate ca ideea maternitatii m-a bulversat putin si am inceput sa fiu mai receptiva la toate superstitiile legate de copil si sarcina. Imi dadeam seama ca sunt niste prostii, chestii babesti, dar in acelasi timp realizam ca superstitiile nu s-au nascut odata cu sarcina si cu copilul meu, ci ele exista de mii de ani. Deci ce e de facut?

Ce lucruri nu trebuie sa spui unui viitor tatic

Daca ati citit titlul, nu mai trebuie sa va explic nimic. Pentru ca am tot scris despre mame, a venit si randul taticilor...la cerere.
Asa ca, iata cateva lucruri pe care sa nu le spuneti unui viitor tatic, inspirate din experienta noastra, dar sunt sigura ca vi se vor potrivi si voua cateva puncte:

1. Sigur e al tau?
Intrebarea asta, trebuie sa recunoastem ca de obicei se pune in gluma, si doar de catre prietenii apropiati. Totusi, daca stiti ca aveti in fata voastra un viitor tatic ceva mai sensibil, ca sa nu va stricati in vreun fel relatia, mai bine va abtineti.

2. Dupa ce se naste copilul, pa pa viata sexuala!
Pai cam asa si este :) cel putin in prima luna si jumatate dupa nasterea copilului, dar tinand cont ca oricum in ultima perioada a sarcinii, sexul este spre zero sau in unele familii chiar deloc, nu e indicat sa mai puneti si voi sare pe rana. Nu uitati ca va vine randul :)

3. Stii ca dupa nastere, sotia ta il va iubi mai mult pe copil decat pe tine?
Ceea ce nu stiu cei care pun problema in felul asta, este ca iubirea difera, nu se micsoreaza peste noapte. Adica este normal ca o mama sa-si iubeasca enorm copiii, dar nu are nicio legatura cu iubirea pentru sotul ei. Aceasta nu se schimba, chiar poate deveni mai puternica.

4. Sigur esti pregatit sa fii tata?
Tata nu devii peste noapte, este o chestie pe care o inveti, cu care trebuie sa te obisnuiesti si pe care o simti. Daca pui intrebarea asta inainte de sarcina, stim cu totii care e raspunsul: niciodata nu esti pregatit. Dupa, nu mai are rost, asa ca abtine-te.

5. Esti sigur ca o sa ai bani sa intretii o familie?
Esti sigur ca e treaba ta? fiecare familie isi ia singura deciziile, si atata timp cat nu ti-a cerut tie bani de pampers, mai bine iti vezi de treaba. Viitorii parinti isi cunosc cel mai bine limitele.

6. Stii ca va trebui sa-ti cumperi pusca ( pentru viitorii tati de fete)?!
Asta e o afirmatie facuta tot in gluma, dar nu stiu cum sa zic, imi lasa asa un sentiment ciudat de fiecare data cand o auzeam. Mai intai sa-l lasam pe tatic sa-si vada fetita, sa o creasca, sa o iubeasca, sa o educe si vedem mai tarziu daca va fi cazul :)

Asa ca, daca esti prieten sau doar cunostinta cu un viitor tata, te sfatuiesc sa-l feliciti, sa-l incurajezi si sa-ti tii glumele si parerile pentru tine.

20 de lucruri pe care sa nu le spui unei proaspete mamici

Cu totii avem prin preajma proaspete mamici. Le-am vazut poate de la inceputul sarcinii, le cunoastem parcursul, ne-am dat cu parerea, unii mai dragut, altii mai putin, au nascut si acum au minunatii de bebelusi acasa. Daca ati inteles din postul trecut ce nu ar trebui sa spuneti unei femei insarcinate, iata cateva lucruri pentru cei care nu se pot abtine si au mereu sfaturi si pareri despre si pentru proaspetele mamici.
Lista este inspirata din viata mea, din experienta de proaspata mamica de 2 ori, dar si din a altor mamici.