In ziua de Santandrei se sarbatorea o mare divinitate geto-daca peste care crestinii au suprapus pe Sfantul Apostol Andrei cel Intai chemat, ocrotitorul Romaniei, primul propovaduitor al crestinatatii pe teritoriul Daciei. Se pare ca dacii l-au respectat foarte mult pe Apostolul Andrei daca ziua lui de celebrare, 30 noiembrie, a inlocuit o divinitate precrestina, personificare a lupului. Numele divinitatii s-a pierdut, dar noaptea de 29 spre 30 noiembrie pastreaza pana in zilele noastre numeroase ritualuri precrestine.
Pana
la inceputul secolului al XX-lea se organizau in
noaptea de Santandrei, petreceri ale tinerilor, asemanatoare
cu Revelionul. Pentru a fi feriti de actiunea malefica a moroilor si
strigoilor, tinerii ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele
si usile casei unde se desfasura petrecerea inainte de lasatul serii. Petrecerea se numea Noaptea Strigoilor, cand strigoii vii isi parasesc
trupurile fara stirea lor, iar strigoii morti ies din sicrie, morminte
si cimitire pentru a provoca suferinte oamenilor,
pocesc si sug sangele celor vii, leaga sau iau puterea barbatilor,
strica taurii, fura sporul vitelor, etc.
In acest timp, petrecerea tinerilor in vatra satului, numita si Pazitul Usturoiului, era in toi. Fetele aduceau cate trei capatani de usturoi, le puneau laolalta intr-o covata pentru a fi pazite de o batrana la lumina lumanarii. Complet izolati de lumea din afara, stapanita de fortele malefice, tinerii se distrau, cantau, jucau, beau, mancau, glumeau,ca la un adevarat Revelion. Amintim ca aceasta petrecere se desfasura in Postul Craciunului. Dimineata, pe lumina zilei, tinerii ieseau in curtea casei unde covata cu usturoi era jucata in mijlocul horei de un flacau. Se impartea usturoiul si, in mare veselie, se intorceau pe la casele lor. Incepea un nou an. Usturoiul privegheat se pastra la icoana, pentru a se folosi peste an ca leac pentru vindecarea bolilor, pentru prinderea farmecelor si descantecelor.
In acest timp, petrecerea tinerilor in vatra satului, numita si Pazitul Usturoiului, era in toi. Fetele aduceau cate trei capatani de usturoi, le puneau laolalta intr-o covata pentru a fi pazite de o batrana la lumina lumanarii. Complet izolati de lumea din afara, stapanita de fortele malefice, tinerii se distrau, cantau, jucau, beau, mancau, glumeau,ca la un adevarat Revelion. Amintim ca aceasta petrecere se desfasura in Postul Craciunului. Dimineata, pe lumina zilei, tinerii ieseau in curtea casei unde covata cu usturoi era jucata in mijlocul horei de un flacau. Se impartea usturoiul si, in mare veselie, se intorceau pe la casele lor. Incepea un nou an. Usturoiul privegheat se pastra la icoana, pentru a se folosi peste an ca leac pentru vindecarea bolilor, pentru prinderea farmecelor si descantecelor.
Strigoii sunt de doua categorii: vii si morti. Strigoii
vii sunt spirite ale oamenilor, femei sau barbati, care isi parasesc
trupurile noaptea, mai ales in Noaptea Strigoilor. Cauzele pentru care numai o parte din oameni
devin strigoi in viata sunt diverse: copiii nascuti cu coada (o vertebra
in plus), cu tichie, dintr-o legatura incestuoasa, al treilea copil din
flori nascut de o femeie etc. In Noaptea Strigoilor isi
parasesc in somn corpul, ies din casa pe horn sau pe usa, se rostogolesc
de trei ori pentru a se intrupa intr-un animal (lup, caine, pisica,
porc, berbec, gaina, broasca), incaleca pe melite, butoaie, cozi de
matura pentru a merge in locuri numai de ei stiute (intre hotare,
raspantii de drumuri, poieni din paduri) unde se intalnesc cu strigoii
morti.
Strigoii morti sunt spirite ale mortilor care nu ajung
in Lumea de dincolo din anumite motive: au fost Strigoi in timpul vietii sau au
fost oameni obisnuiti, dar nu li s-au facut rosturile
la inmormantare. Ei se intorc printre cei vii, in special printre rudele
apropiate, pentru a le provoca mari suferinte: aduc moarte, boala,
molime in animale, grindina. Dupa locul unde apar si relele pe care le
aduc, strigoii morti pot fi de apa si de
uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc. Atunci cand strigoii morti nu aveau cu cine sa se razboiasca, mergeau pe la casele oamenilor pentru a face rau, de aceea si toate aceste metode de aparare impotriva lor.
Atmosfera devenea si mai apasatoare la
Santandrei. In aceasta zi lupul isi poate indoi gatul teapan, devine si
mai sprinten, astfel ca prada, indiferent ca este animal domestic sau
om, nu mai are scapare. Ca urmare, acum
trebuia sa se ia masuri suplimentare de paza a vitelor si sa se
efectueze diverse practici magice
de aparare impotriva lupilor. Nici un alt moment al
anului nu era atat de prielnic pentru transformarea oamenilor in
pricolici, oameni cu infatisare de lupi sau caini, ca in ajunul si in
ziua de Santandrei.
In Bucovina, de Sf. Andrei nu se matura si nu se scoate gunoiul din
casa, iar femeile nu se piaptana, pieptenele reprezentand in basme
padurea, adica locul unde salasluiesc lupii.
Sarbatoarea de Sfantul Andrei aduce cu ea multa energie spirituala,
numai buna pentru a fi valorificata in farmece de dragoste. Una dintre
traditii sfatuieste fetele nemaritate sa coaca o “Turtica de Andrei”
foarte sarata si sa o manance inainte de culcare. Baiatul care
vine in vis sa ofere apa pentru a calma setea fetei, este ursitul acesteia.
Pana in zilele noastre s-au pastrat o parte din aceste credinte precrestine, dar multe s-au pierdut. La fel si teama de strigoi. Totusi, imi amintesc ca atunci cand eram mica, mama intotdeauna ungea usile si geamurile cu usturoi, in ajun de Sf Andrei. Tot in ajunul de Santandrei se pune grau la incoltit de catre fiecare membru al familiei. Boabele de grau se pun intr-un vas, pe un strat subtire de pamant sau vata care este
udat constant. Graul ar fi indicat sa se pozitioneze langa fereastra,
pentru a avea destula lumina. De Anul Nou se interpreteaza norocul si
sanatatea ce va fi harazita fiecaruia in anul ce va urma, in functie de
inaltimea si grosimea firelor de grau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu