Lucruri pe care am jurat ca nu le vom face ca parinti

Atunci cand nu aveam copii, eram cei mai mari cunoscatori. Ne uitam la alti parinti sau copii, vedeam situatii diferite si spuneam ca nu...noi nu vom face niciodata asta, sau copilul nostru niciodata nu va ajunge in halul asta. Dar iata cum lucrurile se schimba, anii trec si sa zicem ca devenim mai intelepti. Adica recunoastem ca am gresit, ca lucrurile stau cu totul altfel atunci cand ai proprii copii si ca sunt momente cand tu, marele critic al altor parinti, esti coplesit si depasit de anumite situatii. Pe scurt, treci peste tot ce ai gandit sau ti-ai jurat ca nu vei face ca parinte, ca doar esti un simplu om, si e normal sa mai si gresesti.
Iata ce ne juram ca nu vom face ca parinti...inainte de a sti cu ce se mananca aceasta meserie:



Noi nu vom lasa copiii sa doarma cu noi in pat. Ha ha...fi'mea se trezeste si acum peste noapte si vrea cu noi in pat, iar Rares doarme in fiecare noapte cu mami dupa ora 3..pentru ca mami a fost prea obosita la un moment dat ca sa-l refuze.

Eu nu voi mesteca niciodata mancarea copilului. Ei bine, daca inainte nu concepeam asa ceva, credeti-ma ca acum nu mai e chiar asa...stiu ca e un subiect controversat, dar sunt momente cand ii mai mestec putin marul lui Rares...si cu Ana am facut la fel.

Noi nu vom lasa copilul in fata televizorului ca sa ne facem treburile in liniste. Ba se intampla, televizorul e mereu deschis, noroc ca nu stau copiii mei lipiti de el.

Niciodata nu le voi permite copiilor mei sa nu ma asculte cand mergem la cumparaturi. Asta pentru ca am vazut inainte copii care se tavaleau in plansete pe jos, care urlau, si nu te mai puteai intelege cu ei. Ei bine, am patit si noi cu Ana, care intrata intr-un magazin de jucarii, sa nu mai vrea sa iasa si sa faca ca toate visele...imi era efectiv rusine de reactiile ei. Am luat-o pe sus si am plecat inapoi in masina, unde am plans de nervi ca sa nu o plesnesc. A fost cel mai nasol moment.

Noi nu o sa sarim imediat atunci cand cade sau se loveste copilul. Pai nu sar in sus daca vad ca nu e grav, ma abtin ca sa nu imi sperii copiii si mai tare, dar cu Stefan e alta poveste. Au fost momente cand copilul a plans, speriat de tipatul lui.

Inainte de a avea copii, mi-am spus ca niciodata, oricat de obosita sau depasita as fi de situatie, nu imi voi neglija casnicia. Ups!

Am spus ca eu niciodata nu voi repeta greselile parintilor mei, adica sa-mi oblig copiii sa manance ciorba neaparat, daca vor felul 2. Incerc sa ma abtin, stiu ca de multe ori gresesc, dar ciorba chiar e sanatoasa.

Am spus ca noi niciodata nu le vom da copiilor dulciuri inainte de 2 ani. Ha ha ha ha...incercare esuata, mamaie face niste prajituri....si a fost de ajuns sa puna mana o singura data pe o acadea si s-a terminat cu teoria.

Am jurat ca nu ma voi plimba cu mancarea prin casa dupa copil ca sa manance. Il las infometat. Asa cum am mai spus pe aici, am o viteza si o experienta la a hrani copilul din mers...

Am spus ca la noi vorba o sa fie vorba, si copilul trebuie sa se conformeze. Eram tineri, ce stiam? Ne inchipuiam noi ca puii nostri vor avea personalitati puternice si ca ne vor juca pe degete? Ca e de ajuns sa ne zambeasca sau sa ne spuna ceva dragut si ne inmuiem?

De acum incolo, cand imi mai vine in minte expresia "eu niciodata nu voi..." va trebui sa-mi amintesc ca niciodata sa nu spui niciodata, si ca orice vorba care incepe in felul asta s-ar putea sa se transforme la un moment dat in ipocrizie. Caci, nu-i asa? ipocrit e cel care spune ceva, dar face exact invers.