Cateva lucruri pe care nu le apreciam inainte de a avea copii

Copiii mei sunt viata mea, ii iubesc asa cum nu credeam ca se poate iubi, si ma topesc cu totul atunci cand Ana imi spune "te iubesc, mami" sau cand Rares se uita fix in ochii mei cand e la san. Dar sunt si momente in care ma apuca disperarea, cand sunt coplesita, obosita si cand mi-as dori sa merg macar la pipi fara sa ma grabesc, sau fara fi'mea care ma urmareste tot timpul.
Ma gandesc apoi ca toate astea se vor termina, ca toate trec si ca-mi va fi dor de zilele aglomerate si poate chiar ma voi plictisi fara ele. Intre timp insa, haideti sa ne amintim de cateva lucruri carora le ducem lipsa dupa ce am devenit parinti, lucruri care s-au schimbat enorm si pe care nu le-am apreciat cum se cuvine la momentul cand le aveam:



In primul rand, somnul de toata noaptea. Inainte sa raman insarcinata, ma culcam la orice ora seara si pana dimineata nu ma mai trezeam, putea sa se intample orice. Lucrurile s-au schimbat insa odata cu sarcina si apoi cu nasterea copiilor. Acum aud orice mic zgomot, planset sau doar scanceli. Nu mai zic de trezitul de "n" ori pe noapte. Deci pentru mine somnul e primul pe lista...mi-e dor de tine :))

Trezitul la orice ora vreau in weekend. Inaine, somn de voie, acum si ce daca e sambata? copiii tot trebuie schimbati, hraniti, ingrijiti.

Dreptul de a-mi fi rau, atunci cand mi-e rau. Pe romaneste, bolitul. Cate dintre voi nu au trebuit sa se mobilizeze pentru copii, sa respecte programul acestora, chiar daca va simteati mizerabil si abia va tineati pe picioare? Copilul zice- mami, iti dau eu "mamamenche" si-ti trece. Oare chiar ne trece?

Corpul meu de inainte, sani, abdomen etc. Unele dintre voi v-ati revenit repede, parca nici n-a fost nasterea dar noi, restul, suntem in proces de revenire. Am inceput sa vad cu alti ochi operatiile estetice.

Mersul la cumparaturi fara sa ne grabim. Inainte mergeam la cumparaturi si uitam sa mai plecam...acum mergem la supermarket repede, pentru ca s-a plictisit Rares si plange, Ana vrea jos din cos si tipa...Shopping de voie, ce e ala???? In ultimul timp am facut shopping pe internet.

Vorbitul la telefon, fara sa fiu intrerupta. Nu stiu cum se face ca exact cand vorbesc eu la telefon, Ana vrea in bratica, sau vrea sa mergem in camera la ea sa ne jucam sau ma intreaba ceva foarte interesant. Inainte sa ridic telefonul, eram invizibila pentru ea?

Livingul doar pentru noi, fara tonele de jucarii peste tot. Ma uit prin camera....tarcul lui Raes si scaunul lui, masa Anei, fotoliul Anei, carti si reviste pentru copii, creioane colorate, jucarii peste tot si inca mai aduce din camera ei.

Usile dulapurilor accesibile. Acum blocate. Am cumparat protectii pentru usile tuturor dulapurilor de la bucatarie, daca vreau sarea si ma grabesc, e musai sa am ambele maini libere ca sa pot deschide usa. In living, un dulap sub cheie, sertarele au fost blocate, acum nu mai prezinta interes ca sunt goale, dar vine runda 2, Rares. Si sa nu mai spun ca trebuie sa revina portita de protectie pentru scari...

Privitul la televizor unde vreau eu inafara de Minimax, Duck tv sau JimJam...Incercam sa o dezvatam pe Ana de asta, sa mai vedem si noi o stire, meteo sau un matinal...

Statul pana tarziu in noapte cu sotul. Nu ma opreste nimeni, este chiar ok...Hmmm, Rares se trezeste de vreo 4 ori pe noapte, in noptile bune, iar dimineata la 6:30...deci? nu prea mai am curaj.

Calatoriile cu o singura geanta ca bagaj s-au dus...acum intr-adevar, avem o singura gentuta pentru noi si inca 2 pentru copii, punga cu medicamente, patutul de voiaj, plus o punga cu pampersii lui Rares, jucarii- inca o punga, eventual si tricicleta Anei...am uitat sigur ceva, parca sunt prea putine.

Cititul de placere, de relaxare. Citesc, sincer va spun ca si eu si Stefan citim, ne place. Am inceput ultima carte acum vreo...nu mai stiu cand, si va dura inca pe atat sa o termin. Nici macar 2 minute -asa de somnifer- nu mai pot citi, ca se trezeste copilul.

Mancatul fara sa tai portiile cuiva sau sa hranesc pe altcineva. Mancarea mea nu mai are gust, nici temperatura potrivita pana apuc sa mananc si eu.

Serile petrecute prin baruri. Am impresia ca am imbatranit, n-am vazut Lipscaniul renovat, si inainte ne era a 2-a casa, acum Rares se culca la 19:30, Ana peste inca o ora, si eu in scurt timp.

Mersul la coafor...si tunsoarea in trend. Au fost odata ca niciodata...acum par lung atat cat sa poata fi prins in coada ca sa nu ma deranjeze si sa nu-mi vina in ochi cand schimb scutece.

Plimbarile in care ne tineam de mana, adica eu cu sotul. Si acum ne tinem de mana...de manute mai mici si mai jucause. Si impingem si un carucior.

Banii. Banii care erau, acum ma minunez pe ce cheltuiam si cat cheltuiam...parca aveau alta valoare, sigur erau mai multi si mesele in oras muuuuult mai dese. Aveam destui bani atunci dar tot nu erau de ajuns. Ce de sfaturi mi-as da acum daca m-as intoarce in timp....!!

Spontaneitatea, plecatul in lume cand avem chef...imi amintesc vara de dinainte sa raman insarcinata cu Ana, am fost la mare de 8 ori - pentru ca puteam, plus 7 zile in Grecia...

Libertatea de exprimare. Suna a slogan politic dar nu e. Inainte ziceam orice, povesteam vrute si nevrute, mai injuram, mai discutam, ne mai certam. Acum Ana e cu urechile la noi non-stop...aude tot si inregistreaza tot...asa ca ne cenzuram cat de mult se poate...

Statul in liniste, pur si simplu doar de dragul de a sta.

Nu-i asa ca atunci cand erau, toate aceste lucruri pareau ceva normal, care ni se cuveneau si pe care nu stiam sa le apreciem?
Cu toate acestea, nimic, nicio placere din trecut nu poate egala bucuria de a fi parinte, zambetul copiilor nostri si iubirea sincera pe care ne-o arata in fiecare zi.
Putem spune ca am evoluat, ca acesta e cursul firesc al vietii si ca fiecare perioada are frumusetea, farmecul si importanta lui in aceasta evolutie.