Am vazut si am intalnit adesea oameni care nu stiu sa foloseasca anumite cuvinte pentru a descrie o stare sau un fapt. Si cel mai des am intalnit aceste greseli in presa de toate tipurile. Este vorba despre folosirea corecta a cuvintelor constienta, cunostinta, constiinta.
Este gresit sa folosim expresia "si-a pierdut constiinta" cand varianta corecta este aceea in care folosim cuvantul "constienta". Atunci cand, spre exemplu, un om lesina, el isi pierde constienta, adica starea in care ne aflam atunci cand suntem treji.
Dar sa vedem explicatiile din Dex:
Constienta:
Luciditate, faptul de a fi conștient; stare caracterizată printr-o sensibilitate specială, individuală, la stimuli interni sau externi, care isi da seama de realitatea inconjuratoare. Constient:
Care își dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință. 2.
Care își dă seama de posibilitățile sale, de rolul care-i revine în
societate; ♦ Care realizează scopuri dinainte stabilite; care acționează
pe baza cunoașterii legilor obiective ale vieții sociale și își dă
seama de consecințele sociale ale acțiunilor sale.
Constiinta:
Formă de reflectare psihică a realității, proprie oamenilor, produs al
activității creierului uman. 2) Capacitate de înțelegere; simț de
răspundere; cuget. ◊ constiinta morală capacitate de autocontrol și de autoapreciere din punct de vedere moral a acțiunilor săvârșite. Mustrare de constiinta părere de rău; remușcare. A fi fără constiinta a nu avea scrupule. 3): Libertate de constiinta dreptul de a se bucura de o deplină libertate în ceea ce privește convingerile religioase, filozofice etc.
Si ca sa va bag in ceata de tot, mai exista expresia "a-si pierde cunostinta", care este si ea corecta:
Cunostinta:
1. Cunoaștere (2). ♦ Expr. A avea (sau a lua) cunoștință de ceva = a ști, a fi informat. A aduce (ceva) la cunoștința cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunoștința publică = a da de știre tuturor. În cunoștință de cauză = cunoscând bine ceva. A-și pierde cunoștința = a nu mai ști de sine, a leșina. ♦ (Rar) A-și veni în cunoștință = a se trezi din leșin. ♦ (Rar) Minte, rațiune. 2. (La pl.) Totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare. 3. Persoană pe care vorbitorul o cunoaște. ♦ Expr. A face cunoștință cu cineva = a lega relații sociale cu o persoană. (Fam.) A face cuiva cunoștință cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva.
Deci putem folosi in vorbire "si-a pierdut constienta sau cunostinta", dar nu si varianta "si-a pierdut constiinta".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu