Intarcatul copilului - experienta pentru mame

                     Gata, Rares a trecut de 1 an si 2 luni si ne-am hotarat sa incetez alaptarea, e adevarat ca mai puteam sa-i dau fara probleme, dar din anumite motive, saptamana asta a fost momentul potrivit.
                     Am dat o cautare pe prietenul google ca de fiecare data, ca sa vad care sunt sfaturile pentru mame, ce sa faca cu laptele, cum sa-l faca sa se retraga, si...am gasit multe pareri avizate sau mai putin despre cum sa-i faci copilului despartirea de san mai usoara. Pentru mame, am gasit ceva sfaturi doar pe forumuri, cateva povesti din experientele altor mamici.
                    Exista o singura modalitate prin care laptele se retrage fara batai de cap, si anume daca ramane mama insarcinata. Asa am patit eu cand am intarcat-o pe Ana. Eram insarcinata din nou si mi-a fost foarte usor, adica azi nu i-am mai dat san, vreo 2 zile m-am muls cate putin si asa a disparut laptele fara dureri sau batai de cap. Acum insa e mult mai complicat. Am mai zis-o, cu ambii copii am avut lapte cat sa hranesc inca 3 pe langa ai mei, pot sa zic ca am fost norocoasa. Nu mi-a lipsit laptele si a fost un adevarat ajutor din toate punctele de vedere. Dar vine un moment cand si lucrurile bune ajung la final. Ei bine, finalul acesta este ceva mai dificil decat cel de acum 2 ani, de la fi'mea.

                    Si ca sa ating scurt si subiectul cum intarcam copiii, ei bine eu pe ambii i-am dus la mama la intarcat, brusc, fara discutii multe, pentru ca la noi faza cu raritul era din carti, ai mei au devenit dependenti de san si nu aveam cum sa-i amagesc cu un supt pe zi sau alte vrajitorii. Deci copiii mei s-au trezit intr-o buna zi fara mami si fara lapte de la san si asta e, au trebuit sa faca fata situatiei. Fi'mea n-a ramas traumatizata sau alte bazaconii, si nici fi'miu nu plange dupa mine, deci nu e chiar asa o mare panica.
                  Acum sa va povestesc cum am incercat eu sa ma lepad de laptele din sani. Luni l-am dus pe Rares la mama, i-am dat ultimul lapte pe la ora 10 dimineata si gata. Am plecat. Ajunsa acasa, m-am legat strans cu un finet inmuiat bine in apa rece, mi-am adaugat si cateva cuburi de gheata, dar din pacate n-am scapat de muls. Luni noaptea n-am prea dormit, chiar daca erau legati, sanii tot s-au umplut si ma dureau in orice pozitie, simteam tensiunea continua. Marti dimineata m-am muls iar putin, cat sa scap de tensiune. Am baut ceai de salvie, ca am inteles ca ar ajuta...e al naibii de amar, pe cat de aromat. M-am legat in continuare strans si rece, am bagat si gheata, am luat nurofen ca ajuta la inflamatii si am uns bine sanii cu Diclofenac de 5 mg, tot ca sa reduca inflamatia...nicio schimbare. Repet, la mine laptele a fost intotdeauna din belsug, deci metodele babesti era clar ca nu ma vor ajuta intr-un timp cat de cat scurt si fara chinuri. Stiam dinainte sa ma apuc de treaba asta, ca exista niste medicamente dar am hotarat sa vad daca am sanse si fara. Unul dintre medicamente e Bromcriptina, altul e Dostinexul, ceva mai usor dar la fel de eficient. Marti seara sotul meu mi-a adus 2 pastile de Dostinex pe care le-am taiat in jumatate si mi-am facut astfel 4 doze pe care le-am luat la 12 ore. Asa se procedeaza atunci cand vrei sa incetezi alaptarea. Se iau 4 doze. Marti spre miercuri am dormit mai bine. Miercuri n-am mai avut acea durere si tensiune continue, nu m-am mai legat, nu mi-am mai pus comprese, dar seara m-am muls foarte putin. Miercuri noapte am dormit bine. Astazi, joi, nu m-am muls deloc, sanii ma dor doar la atingere, in rest sunt ok, dimineata am luat ultima doza din medicament. Se pare ca pentru mine, medicamentele sunt singura modalitate de a scapa de lapte. Ideea e ca daca nu luam medicamente, trebuia sa ma mulg si nu faceam nimic, pentru ca sanul muls este stimulat sa produca alt lapte. Si cum pe mine ma dureau si curgeau singuri de prea plini, Dostinexul a fost solutia potrivita. Am citit si eu inainte efectele adverse. Te cam sperie, dar si daca citesti prospectul de la aspirina intri in panica. Pot sa va zic ca eu abia azi am simtit o stare mare de somnolenta, de aceea nu ai voie sa conduci masina cand iei pastilele astea, si putina ameteala cand ma ridicam de pe scaun, dar nu ceva alarmant.
                 Acum astept sa se retraga laptele. Si ma bucur de ultimele zile in care am sanii mari, tari, fermi si indrazneti, chiar daca putin durerosi.
                 O sa adaug treptat evolutia problemei.
PS: A trecut o saptamana si 5 zile de cand fi'miu n-a mai vazut lapte. Dupa 7 zile de stat la mama pot sa zic ca nu s-a intarcat total, adica inca mai deschidea gura spre san, dar treptat a uitat. Oricum port bluze fara decolteuri, ca sa nu fie tentat. Sanii mei sunt inca tari, ma dor la atingere, dar incep sa-si revina. Mai curg cateodata, deci trebuie sa am grija pe unde ma aflu, sau imi pun tampoane de sani speciale. In rest, suntem pe drumul cel bun, Rares doarme toata noaptea, de la ora 21 la 6 dimineata.
PPS: Gata, dupa mai bine de 2 saptamani de la intarcare, s-a retras si laptele, copilul s-a obisnuit total, doarme noaptea de la 20,30 pana dimineata la 7,20. A fost ok, sanii ma mai dor foarte putin la atingere, suntem bine cu totii. A fost mai usor decat credeam, dar fara Dostinex nu reuseam atat de repede, la cat de mult lapte aveam.
PPPS: Acum, dupa o luna de la intarcare, 31 octombrie, lapte nu mai e deloc, copilul chiar nu-si mai aduce aminte de supt dar...marele dar este ca dupa 2 copii facuti unul dupa altul si mai bine de 2 ani de alaptare, hmmm...port la sutien cu un numar jumate mai putin decat inainte de a ramane insarcinata...e adevarat ca am si slabit destul in ultimele 6 luni, dar oricum, nu mai e nimic ca inainte.