A primit Ana o carte de povesti numita foarte frumos "Basme minunate pentru copii, inainte de culcare". Ce intelege un parinte cand vede o asemenea denumire pe o coperta de carte pentru copil? Ca a gasit cadoul perfect. Aaaa, cartea este scrisa de Charles Perrault. Dar la autor revin imediat.
Sa va dau un exemplu de poveste minunata de adormit copiii din aceasta carticica. Nu stiu daca ati auzit de Barba Albastra. Ei bine eu nu, pana acum...dar de cand am citit in cartea asta, m-am gandit si noaptea la el.
Rezumat: Barba Albastra era un om bogat care isi gaseste o sotie, o ia acasa si o face mare doamna. Ii da voie sa faca ce vrea, dar sa nu intre intr-o anumita camera. Normal ca el pleaca de acasa, si femeia curioasa ia cheia si intra in camera interzisa. Si acum pasaj din carte: "cand ochii i se obisnuira cu intunericul, observa cu groaza ca mai multe femei decapitate atarnau pe peretii incaperii. Erau fostele sotii ale lui Barba Albastra. Inspaimantata, scapa din maini cheita, care se manji de sange." Nu-i asa ca e un basm minunat pentru copii, inainte de culcare? Dar povestea nu se termina aici...cand se intoarce sotul, isi da seamam de isprava femeii si ii spune ca trebuie sa o omoare, dar vin fratii ei si o salveaza, taindu-l pe sot cu sabiile. Povestea se termina in cel mai stupid mod...cu o fraza atat de inteligenta, ca imi vine sa plang: "Elisa jura sa nu mai iasa niciodata din cuvantul sotului, daca vreodata acesta ar mai fi avut unul."
Sa revenim la autor. Pentru cine nu stie, Charles Perrault a fost tatal lor... adica tatal basmelor si povestilor copilariei. Daca voi credeati ca Fratii Grimm sau Hans Christian Andersen sunt mai marii povestilor, va inselati. Aceste povesti de fapt nu sunt scrise nici de Charles Perrault, sunt basme populare uitate, culese de acesta si adaptate putin la realitatile vremii respective, modernizate sa spunem pe intelesul tututror. Si vreau sa va inchipuiti putin realitatea anilor 1600 spre 1700 in Franta. Daca va e greu sa va inchipuiti cum sunau povestile la vremea respectiva, sa incerc sa va explic...atunci cand Scufita Rosie il gaseste pe lup in patul bunicutei, nu de marimea urechilor acestuia se minuneaza ea. Asa erau atunci povestile, pline de crime, violuri si violente. Perrault a incercat sa le cosmetizeze pentru a putea fi citite si povestite la momentul respectiv. Peste 100 de ani au venit Fratii Grimm si H C Andersen care le-au preluat de la Perrault, le-au cosmetizat inca o data si le-au modificat pana au ajuns sa poata fi considerate adevarate basme minunate pentru copilasi.
In zilele noastre, cand exista o adevarata isterie in legatura cu informatiile care ajung la copiii nostri, povestile lui Charles Perrault sunt total nepotrivite si mai ales numele cartii care le contine este neinspirat total. Poate pentru cei care vor sa stie cum au evoluat basmele de-a lungul timpului, este o carte interesanta, dar pentru noi, parintii, nu. Repet, in vremurile pe care le traim, cand orice am face, copiii vad, aud, percep violenta mult mai mult decat am simtit-o noi cand eram copii, astfel de "basme" consider ca nu ar trebui comercializate. Oricum, nu sub un nume care te induce in eroare grav. Multi vor spune ca nu e chiar asa, ca si noi am crescut cu "Capra cu 3 iezi" si n-am mai avut nimic...e adevarat, povestea e acceptabila, dar va amintiti pozele din poveste? Va amintiti cum erau desenati iezii decapitati si cu captele ranjind in ferestrele casei? Peste ani, am uitat imaginea, dar cand eram doar un copil, oare mi-a facut vreun bine?
Deci feriti-va de basmele lui Charles Perrault, si sfatul meu e sa va uitati putin prin cartile pe care le cumparati pentru copiii vostri, ca sa nu aveti surprize neplacute si sa trebuiasca sa dati explicatii pe care nu vi le doriti.
Oribil. Bina ca m-ai pus in tema
RăspundețiȘtergere