Obiceiurile proaste ale copilului

                  
                       In meseria asta de parinte, cateodata e greu sa fii mereu pe pozitii. Ne jucam cu copiii, ii distram, ii ascultam, le suntem aproape, dar uneori mai si cedam. Nu de putine ori am preferat sa las de la mine in anumite situatii, ca sa nu ma mai cert cu Ana, sau eram prea obosita sau grabita ca sa ripostez. Chiar daca are doar 2 ani si 8 luni, este foarte incapatanata, are o personalitate foarte puternica si stie cand vrea ceva. Lasand-o sa faca anumite lucruri, sau sa se obisnuiasca cu ele, nu mi-am dat seama ca imi va fi mai greu sa o dezvat de acestea si ca trebuia sa fiu mai radicala atunci cand copilul meu imi intindea nervii la maxim sau cand avea mofturi. Si pentru ca si Rares creste, nu as vrea sa vada la sora lui mai mare anumite obiceiuri si sa le considere normale sau cuvenite.
                        Iata o lista care sper sa va fie utila, cu obiceiurile pe care regret ca am lasat-o pe fetita mea sa le deprinda:



Adormitul pe canapea seara, nu in patul ei. E adevarat, ca fi'mea nu a vrut si nu a avut suzeta sau biberon. Am alaptat-o suficient cat sa nu aiba nevoie de ele. Deci nu pot sa o duc seara la ea in pat, sa-i dau biberonul si sa-i spun noapte buna. Am prietene mai norocoase care fac asta. Nuuuu, la noi e cu cantec...cand ii e somn, ma cheama pe canapea ca sa stau cu ea, stie ca ii e somn pentru ca imi spune, dar nu vrea deloc la ea in camera. Ma gandesc ca ar fi fost mai usor daca o obisnuiam altfel de cand era mult mai mica. Acum, dupa ce adoarme o luam in brate si o urcam in camera ei. Ca sa nu mai zic de trezitul noaptea si instalatul in patul nostru.

Placerea pentru dulciuri. Offf...oricat am incercat noi sa nu facem lucrurile pe care am jurat ca nu le vom face cu copiii, aici nu prea ne-a iesit, dar am avut si ceva ajutor. Care este primul lucru pe care copiii il primesc cand merg intr-o vizita? O bomboana, un fursec sau o prajiturica. Nu mai zic de bunicii care dau dulciuri nepotilor, din nostalgie, pentru ca pe vremea lor nu existau atatea bunatati. Plus ca si eu ii mai dau ceva dulce dimineata, e adevarat, doar daca isi aduce aminte si cere. E greu sa o dezobisnuiesc acum, dar voi incerca sa ii dau treptat si altceva, fructe confiate de exemplu, cum am vazut la o prietena.

Mancatul in sufragerie. Cand Anei ii e foame, sta la masa in bucatarie. E cuminte, mananca putin, doar atat cat sa-si potoleasca foamea pe termen scurt, apoi pleaca. Ne rugam de ea, o certam, o amenintam ca nu mai iese la joaca daca nu mananca cu noi la masa, dar degeaba. Asta pentru ca ea stie ca oricum mami nu o va lasa flamanda, si va merge dupa ea in sufragerie cu mancarea. Nu faceti greseala asta. Nu vrea sa manance la bucatarie, lasati copilul sa fie infometat. Noi am facut asa si fi'mea vine singura dupa o ora sau doua si mananca. Dar cand nu e posibil sa-i las mancarea pe masa, sunt pe urmele ei. Rares sta in scaunul special la bucatarie, sper sa nu isi schimbe obiceiul asta.

Plansetele cand plecam acasa.  Inainte era groaznic sa plecam de undeva, de la o petrecere de copii sau de la locul de joaca. Plangea, urla, si nu vroia sa mai mearga. Trebuia sa o luam in brate, sa incercam cu convingerea, cu vorba buna...nu. Acum incercam sa o pregatim din timp, sa-i spunem ca nu mai stam mult, ca si restul copiilor pleaca acasa...uneori merge, uneori nu. Dar perseveram.

Televizorul. Pentru ca mami sta acasa si creste copii, televizorul e mereu prezent si deschis. Stiu ca nu e bine, pentru ca fi'mea asculta cam multe...stie prezentatorii de matinal, emisiunile de seara dar si posturile de desene. S-a obisnuit sa aiba desene chiar daca nu e atenta la ele mereu. Acum incercam sa-i dam desene cu program, de cele mai multe ori daca merita.

                        Stiu ca sunt multe alte obiceiuri proaste la copii, probabil veti spune ca suptul degetului e unul dintre ele. Eu v-am povestit doar problemele cu care ne-am confruntat noi si pe care incercam sa le minimalizam.
                       Ce am invatat insa din asta, e ca e mult mai usor sa spui nu unor obiceiuri proaste si sa nu iti lasi copiii sa si le insuseasca, decat sa incerci sa repari un obicei care dureaza de luni bune sau chiar ani.