Un om al strazii a murit de frig in Bucuresti

Ii intalnesti la fiecare colt de strada sau gura de metrou, te impiedici de ei pe trotuare: sunt oamenii strazii, 5.000 de oameni care dorm pe unde apuca in Bucurestiul de astazi. In lipsa unui adapost, in fiecare iarna, cam 200 dintre ei mor de frig si de foame.
La 28 februarie 2006, a fost totusi inaugurat un adapost de noapte pentru persoanele care nu au unde sa doarma si care traiesc pe strazi, adapost care are o capacitate de doar 30 de locuri, impartite astfel: 6 locuri pentru femei si 24 pentru barbati. Acest adapost se afla langa Piata Dobroiesti in Pantelimon la marginea Bucurestiului. Cativa barbati in varsta, imbracati prost si nerasi, tremura de frig in fata unui gard,citind inscriptia "Primaria sectorului 2 - Adapost de noapte".
In capitala Romaniei unde oamenii strazii sunt numiti "boschetari" - doar 30 dintre cei 5.000 de barbati, femei si copii care dorm, mananca si - in general - traiesc pe unde apuca au venit in zona Piata Dobroiesti-Pantelimon, unde au gasit o alternativa de-o noapte la viata lor mizera. Pe un teren viran de langa piata, autoritatile locale ale sectorului 2 au amenajat un adapost de noapte pentru persoanele care traiesc pe strazi. "Au apa calda, beneficiaza de asistenta medicala, de o masa. Dormitoarele sunt curate, confortabile, conditii de doua stele", vorbea primarul Ontanu despre cele trei baraci, cu paturi suspendate, in care vor dormi 30 de oameni. Cazarea nu este insa permanenta, ci doar pe timpul noptii. "Cazarea se face la ora 20.00. Persoana primeste ingrijiri medicale, o masa calda si un pat. A doua zi dimineata, la ora 8.00, trebuie sa paraseasca dormitorul", descrie un asistent regula centrului.
Grupul de oameni ai strazii, incuvinteaza discret. Pe frigul de afara, nici nu incape vorba sa comenteze, sa deranjeze. Intra timizi in adapost fiind serviti de catre asistentii sociali cu ceai fierbinte. Unii se simt bine cu ceaiul cald intre palme, altii sunt stanjeniti. Stau putin de vorba intre ei. Altii sunt mai retrasi, nu vor sa atraga atentia in nici un fel, sunt artisti batrani, intelectuali sau fosti profesori.
Au trecut aproape trei ani de atunci, de la inaugurarea cu fast a acestui adapost si situatia a ramas aceeasi; locatia nu s-a marit, imbunatatiri nu s-au adus dar oamenii strazii s-au inmultit. Unii dintre ei traiesc si noaptea tot pe strazi, sunt mult prea multi. Altii se refugiaza prin spitale, unde cu bunavointa doctorilor si asistentilor impart o camaruta in noptile geroase. Chiar si asa tot au murit multi dintre ei. Peste zi, aceste persoane stau prin metrou, la caldura, iar cand se inchide metroul se adapostesc in preajma canalelor, pe langa tevile cu apa calda. Daca nu erau dati afara de Politia Comunitara, cativa isi petreceau noaptea in Pasajul de la Universitate, pe langa instalatiile de aer conditionat. Acum nu mai pot nici asta pentru ca pasajul a fost modernizat. Din cand in cand mai primesc bani de la trecatori, cu care isi cumpara alcool, tigari sau aurolac. Pana seara ajung tot la spital, fie ca sa se adaposteasca, fie internati cu degeraturi grave.
Potrivit medicilor, de multe ori aceste persoane fara adapost recurg la bautura, daca o pot procura, pentru a se incalzi, insa multi dintre ei incearca sa uite de frig cu ajutorul aurolacului si astfel ajung in spitale degerati. Medicii nu au ce sa le faca decat sa ii tina pentru scurt timp si apoi sa le dea drumul din nou in strada.
Am incercat sa gasesc o lista a adaposturilor de noapte din Bucuresti. Nu am gasit, dar am gasit articole din ziare privind situatia adaposturilor din orasele tarii. Avem cateva adaposturi in orase mai mari, care au o capacitate de 11 sau 20 de persoane, doar in Satu Mare incap 50 de oameni iar in Cluj, pana si monumentul istoric Bastionul Croitorilor a fost transformat in refugiu peste noapte de catre boschetarii urbei.
In ritmul alert al vietii din oras au devenit obisnuinta, fac parte din peisaj, sunt un decor si e atat de usor sa nu-i mai bagi in seama, de aceea nici nu ne mai impresioneaza stirea: “un om al strazii a murit de frig in Bucuresti”.

Draga Mos Craciun,

Vreau sa stii ca si anul asta am fost cuminte, asa ca ma astept doar la cadouri frumoase.
Am ascultat-o pe mama cand mi-a dat un sfat, l-am ascultat pe tata cand spunea ca tigarile nu sunt bune, desi el a fumat mai mult de 20 de ani, am ascultat-o pe sor'mea cand imi povestea despre ce se mai intampla in viata ei, l-am ascultat pe Stefan chiar si atunci cand nu aveam chef si m-am abtinut cu greu de la conversatii in contradictoriu...bine...fie, nu m-am abtinut deloc. Mi-am ascultat colegii in fiecare dimineata la cafea si sincer, Mosule, de cand nu mai fumez parca vad lumea altfel si am inceput sa-mi dau seama ca nici ei nu sunt perfecti, dar macar au simtul umorului...
Asa de cuminte am fost, incat nu-mi aduc aminte niciun lucru rau pe care sa-l fi facut, decat ca injur in masina fie ca sunt la volan sau in dreapta...Si ca sa nu mai lungesc vorba si sincer ca sa nu-mi aduc aminte cumva si de alte chestii nasoale pe care le-am facut, o sa trec la lista de dorinte:
1.Te rog frumos sa-mi aduci cadou un televizor....da, un televizor la care sa nu vad niciodata pe ecran vreo Magda, Braileanca ( imi pare rau, dar sexy chiar nu pot sa-i spun), Tolea, Tarky, Fernando, Nikita, piticu' porno, Ogica sau alte panarame locale, ca m-am saturat, crede-ma.
2.Mai vreau de la tine putin ajutor si o vorba convingatoare pe langa aia de s-au apucat sa faca greva feroviara in Ungaria...de oprit s-a oprit greva, eu as vrea sa nu inceapa iar si sa ramanem sechestrati la unguri...baga-le mintile in cap, Mosule...
3.Si mai vreau multa sanatate pentru familiile noastre, pentru prieteni si pentru noi...si noul an sa ne aduca exact ceea ce pana acum n-am avut :))
Si daca tot vii, Mosule, sa stii ca nu-ti pregatesc paharul cu lapte langa brad ca doar esti barbat...da' iti las o sticla cu bere sa ai chef...

A fost 1 Decembrie

Da, a fost....si a fost si votul uninominal. Recunosc ca nu am fost la vot si nu pentru ca nu sunt genul, ci pentru ca n-am avut ce sa votez. E pentru prima data cand n-am avut pe cine sa votez si e prima data cand n-am inteles exact mecanismul, si nu sunt singura...in fine, mie nu-mi place politica si nici politicienii....si de ce ar trebui sa-mi placa ceva din sfera politicii cand tocmai termenul de politician este tradus drept o persoana abila, dibace, sireata, care-si foloseste aceste caracteristici ca sa-si atinga scopul personal?

Ei bine, am fost la munte...sambata a nins ca-n povesti, duminica a fost soare, cald si vin fiert :))

Ieri, pe 1 Decembrie ne-am intors acasa, ca asa facem noi, plecam devreme ca sa nu stam in coloana....apropo, sambata seara am vazut o coada pe DN spre Busteni, intinsa pe multi kilometri si nu inteleg cum e posibil... cat de idiot sa fii sa pleci din Bucuresti pe la ora 14-15 spre munte? Sa revin la Ziua Nationala....ne-am intors devreme si am zis sa ne aventuram pe centura capitalei pana la noi acasa...centura care, stupoare, e in lucru si inca bine, s-a marit drumul, s-au mutat garduri, s-au mutat stalpi si inainteaza destul de rapid si sigur. Ce ne-a mirat si mai tare a fost ca se muncea de zor de ziua noastra...oamenii aia nu s-au dus sa se ghiftuiasca prin parcuri dupa parada, ci munceau cu drag si spor. A nu se intelege ca le plang de mila, ca nu e asta. Am ajuns acasa unde iar stupoare, muncitorii erau urcati pe schele si munceau si ei de zor pentru reabilitarea blocului nostru, spargeau geamuri, montau termopane, izolau balcoane. Am sunat un prieten, care ne-a zis ca el munceste, prietena lui la fel....ce dracu? am stat noi o zi in plus la munte? o fi deja marti si noi nu stim? ne-am tampit de tot? Ei bine, nu...nu ne-am ramolit atat de tare incat sa uitam in ce zi suntem, dar se pare ca altii da, au uitat sau au vrut sa uite.

S-au inghesuit romanii la sarmale, fasole la cornet si tuica prin parcuri cica asa, de sarbatoare...s-au calcat in picioare si s-au imbrancit ca doar asta inseamna sa fii roman de ziua ta.

Mi-e scarba sincer de tot ce-a fost in aceasta zi importanta, mi-e sila ca au fost multi oameni, chiar prea multi, care au muncit de ziua lor, mi-e sila ca la televizor au fost iarasi promovati manelistii intr-o asemenea zi, ca scandalurile de mahala au fost in prime-time si asa-zisele vedete porno au fost iarasi pe val.

Mi-e sila ca daca intrebi un tanar ce semnifica ziua de 1 Decembrie, n-o sa stie si tot tu esti vinovat ca ai ceva cu el. Ma intristeaza faptul ca romanii nu sunt mandri de ziua lor, ca tot ce au inteles e ca tre sa se inghesuie pentru fasole la cornet, da...la cornet oameni buni, am ajuns sa serbam ziua nationala cu un cornet de fasole si o posirca si sa ne batem cu pumnii in piept ca asta e mancarea nationala.

Ma intreb cati mai stiu ce semnificatie are aceasta zi, cati stiu ca pe 1 Decembrie Transilvania s-a unit cu Moldova si Tara Romaneasca prin Hotararea Adunarii Nationale de la Alba Iulia? Cati? Cati stiu ca atunci s-a intregit neamul romanesc?

Suntem romani in Romania si daca nu ne mai caracterizeaza cornetul cu seminte, ne defineste cornetul cu fasole.